just me


intru in magazin obosit de ploaia rece, “doua paini, va rog frumos!”… “multumesc mult, o zi buna!” plec mai departe in drumul meu. mainile imi sunt inghetate ca de obicei.la metrou se aud colinde, frank sinatra – let it snow, let it snow, let it snow… hmm, nu e rau, urc in metrou, e unul nou, miroasa a rahat, dar e unul nou, ce mai conteaza. probabil asa miroase “noul”.. a rahat. telefonul vibreaza in buzunar puternic. “da, vin, merci mult de telefon. .. da, sigur, sigur ca da. ok, merci, ciao!” ma duc sa caut ceva in oras. stiu exact ce caut insa nu stiu daca o sa gasesc. “da, ceva de genul asta.. dar e prea simplu.. si prea galben, nu stiu.. mai ma uit, daca e ceva, revin, multumesc mult!” mai caut, si nimic. aa. “cum e asta, dar pe albastru aveti??.. nu aveti?.. nu, trebuie forma asta. ok, nu conteaza, multumesc”. merg si iar merg si iar merg, o melodie mi se repeta prin cap de cateva ore. mi-e frig, chiar mi-e frig. merg ceva timp si tot nu gasesc ce vreau. ma impac repede cu ideea si o las balta… eu nu am nevoie de mare lucru. i barely need food, and just a little bit of water. i also need a bathroom. dar cel mai mult si mai mult am nevoie de ceva ce nu accept de la multi si sunt oricum prea putini cei care pot sa “imi dea”. jur ca nu am nevoie de lcd-uri(nici macar de samsung-ul ala),de telefon,de calculator. nu am nevoie de cineva care sa imi faca mancare, sa imi spele rufele sau orice altceva… pot sa le fac si singur. vreau doar cineva care sa imi dea ceea ce am eu nevoie. si atunci, sigur va voi da inapoi mai mult decat imi pot eu imagina. va voi da totul. nu sunt complex, pardon sunt, in mare parte, dar eu sunt defapt simplu. mintea mea e incantata cand o eliberezi si de asta gandeste mai bine. sufletul sare-n sus de bucurie cand il intelege cineva si ofera tot ce nu prea a reusit pana acum tocmai din acest motiv, iar inima imi bate asa repede numai cand stie ca o asculta cineva. .. intr-o zi am castigat un card de memorie pentru aparatul de fotografiat. din pacate nu era bun pentru mine(capacitatea prea mica). a ajuns sa fie folosit cu totul alta scopuri decat cel pentru care a fost creat. eu speram intr-o zi sa pot sa sprijin piciorul la masa cu el. am auzit de cineva care o pune pe maica-sa in fiecare zi sa ii stearga tastatura de praf ca sa nu ia calculatorul virusi!! astea sunt doar doua exemple de obiecte care sunt folosite de oameni care habar nu au cum sa le foloseasca sau pur si simplu nu au nevoie de ele. la fel se intampla si cu oamenii cateodata. sunt folositi de unii care nu stiu cum sau de altii care nu au nevoie de ei. si asta eu numesc risipa. ok, done, ar mai fi multe de spus, dar nu le simt asa cum trebuie. oricum, continutul e aici. imi pare rau doar ca doi oameni au dat subiecte si NU descrieri a ceea ce sa scriu. so.. please.. subiecte, doar.. titluri, imi fac eu descrierea in minte chiar daca nu inteleg exact de ati vrut voi sa ziceti.. so, in caz ca va mai cer asta, va rog, data viitoare doar subiecte, nu descrieri.Jag tackar10


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.