lectia 1002 in viata:sa nu ai incredere niciodata intr-un agen imobiliar.asta seara, ma suna un agent imobiliar. imi spune ca are doua garsoniere pentru inchiriat si ca poate ma intereseaza. totul e ok, stabilim sa ne intalnim la armata poporului la 18:30, de fapt la o statie de 178 distanta de armata poporului. nu prea aveam habar cum sa ajung acolo, dar vedeam eu. ies la armata poporului, intrab in stanga si in dreapta, pana la urma se gaseste cineva care sa imi explice. ajung cu 7 minute intarziere unde trebuia sa ajung. il sun pe tip, pana la urma raspunde. imi spune ca e la cineva acum si ca vine in 10-15 minute. evident ii spun ca il astept, doar ce puteam sa fac. afara, ploaie, vant, frig.. foarte frig. astept.. astept.. trecusera vreo 20 de minute de cand vb la telefon, il sun din nou, imi respinge apelul. trec 30 de minute, il sun, raspunde. il intreb daca mai are mult pana cand ajunge.. errrrmmmm.. NU.. nu.. era clar, nu era pe aproape. mainile ma dureau ingrozitor de frig, corpul tremura total neconditionat. imi spune ca prima garsoniera care trebuia sa o vedem nu mai este disponibila. il intreb de a doua, imi spune ca aceea e in gorjului. stabilim sa ne vedem in gorjului la iesirea de la metrou. ok, inapoi la armata poporului, metroul o statie, gorjului. il sun, nu raspunde. mai astept 5 minute il sun din nou, respinge apelul. era 19:30, trecuse o ora de cand trebuia sa ne vedem initial, muream de frig. pana la urma primesc mesaj de la el!! imi spune ca s-a dat si agea garsoniera si ca o sa mai ma contacteze el. de obicei sunt extrem de calm si ma pot stapani foarte bine, insa daca in acel moment m-as fi intalnit cu el acolo, unul dintre noi doi sigur nu ar mai fi fost in viata la ora asta, si sigur nu eram eu acela!!!.. l-am injurat asa cum nu am mai injurat pe nimeni, sau cel putin nu imi aduc aminte, pacat ca nu era de fata.. imi venea sa bat pe oricine aproape, nu ma mai interesa ca nu avea legatura. simteam cum imi pierdeam toata increderea ,si aia putina, pe care o mai aveam in oameni. imi venea sa urlu, de durere, de dezamagire, de orice. nu mai puteam. senzatia de frig fizica devenise deja una de inghet psihica. nu mai puteam. eram ingrozit, total dezamagit. pe drum inapoi, nu vroiam sa mai vad pe nimeni, nimeni nu parea om indeajuns. stateam sa ma uitam la oameni si ma gandeam daca si ei fac la fel cum a facut idiotul asta. imi venea sa ii intreb daca si ei dezamagesc oamenii in asemenea mod.. imi venea sa ma iau de oricine care imi trecea prin fata ochilor. ajung la piata sudului, si indreptandu-ma spre casa, imi aduc aminte ca trebuia sa iau ceva de la supermarket. intru in magazin cu aceeasi stare psihica si morala groaznica. ajung in fata unui stand, mainile imi erau inca inghetate dupa asteptarea de o ora aproape in frig. imi era greu sa iau ce imi trebuia de pe raft. o vanzatoare observa acest lucru lasati-ma sa va ajut.. . ia ce vroiam eu de pe raft imi pune in cos. mai incerc sa iau ceva de pe raft, tot nu reuseam sa imi folosesc degetele asa cum trebuia. lasati-ma pe mine. evident, am lasat-o pe ea. incercand sa imi retrag mana din raft, ating cu maneca niste sapunuri pe care ea tocmai le aseza acolo. vreo 3 cad pe jos. inainte sa apuc sa-mi cer scuze sa sa ma aplec sa le iau o aud: nu-i nici o problema, e ok, stai linistit.. . nu imi venea sa cred. nu puteam sa cred. nu stiu cine era ce stia, cum o chema, dar nici nu ma interesa. in momentul ala imi venea sa o pup. imi venea sa ii spun ca datorita ei si oamenilor ca ea lumea asta nu se duce dracu in mai putin de 1 minut. nu puteam sa cred ca un om poate fi atat de idiot iar altul atat de bun. nici acum, la ora 5 dimineata nu pot sa cred ca exista si oameni din astia, cu toate ca stiam ca exista. am aflat ca o chema ana, dar asta e mai putin important. probabil ca nu o sa ii multumesc suficinet vreodata, cu toate ca i-am multmit de vreo 15 ori cat am fost in magazinul acela. am iesit din magazin uimit, uimit ca oamenii ca ea exista peste tot probabil, insa ca e asa de greu sa ii vedem.probabil daca nu era tipa asta as fi ramas profund socat de cele intamplate pana atunci cu agentul imobiliar. probabil ca maine(azi) ma voi duce in magazinul ala doar ca sa ii multumesc cu adevarat sau si mai probabil nu o sa o mai vad niciodata, cu toate ca m-a facut ziua mult mai buna.concluzia?? eu nu mai pot sa mai trag nici o concluzie.. am tot facut asta in ultimul timp.. poate intelegeti voi ceva de aici. aa da, si imi pare rau, am ajuns sa imi auto-cenzurez blogul.. simt ca nu pot sa mai scriu liber.. trebuie sa fac ceva in privinta asta.pentru maine:

• agenti imobiliari peste tot
• sa ma ninga
• having coffee with the devil

Grazie, Ana!9