[Bulba vorbeste cu Lalalilu dupa ce il salvase de la inec]Lalalilu: Eu sunt mort.. si tu esti..Bulba: Eu?… mort??… [Bulba il gadila cu nasul pe Lalalilu]Bulba: Cine te-a suparat?Lalalilu: Ceausescu.Bulba: eh… sa vezi ce-i fac eu lu’ Ceausescu. Sa vezi ce-i trage Bulba lu Ceausescu.. hai sa vezi ce-i fac…(Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii– 2006)

scriu, sterg.. iar scriu, iar sterg. nu imi place.. nu ma reprezinta.. vreau sa scriu altfel. ma oftica atunci cand nu iese ceea ce vreau sa spun din prima.. a doua oara e intotdeauna mai naspa.. prima ora frate, daca nu merge, asta e.. stau in metrou cu mainile in buzunar, sprijinit de partea din stanga a usilor, cu dreapta manuiesc(pardon, manuiam) yo-yo-ul. nu zambesc, doar rar, ca prostii, cand isi aduc aminte de ceva.. nu sunt eu..daca as fi eu, as zambii.. pe bune.. totusi nu pot sa zambesc, asa printre oamenii aia care vin de la serviciu cu fetele lor posomorate si cu problemele lor mai mult sau mai putin importante. dar se intampla cateodata sa nu ii mai vad pe ceilalti.. daca sunt cu anumite persoane in metrou, chiar nu mai le vad fetele alea triste.. chiar ma distrez de minune, vorbind despre.. nimicuri. dar, in rest cand nu sunt asa, unde ma duc “eu”??? adica partea aceea din mine in care eu ma simt cel mai bine?? unde se ascunde cand nu ma simt bine. sau pur si simplu nu apare pentru a nu fi “mototolita” de societate??.. unde e?? am impresia ca. “pusul asta la naftalina”.. nu i face bine suletului.. sta si uita sa se “comporte” cum trebuie, pentru ca e obijnuit sa nu faca asta. cat de simplu ar fi daca nu ar trebui sa mai ma ascund de nimeni si de nimic.. sa stiu ca totul e in ordine si ca nu ma va schimba orasul asta infect.. sincer ma bucur ca pot sa il vad asa cum il vad.. mi-e greu sa cred ca ma voi indragosti de orasul asta vreodata..bucurestiul este de rahat.. creaza iluzii, sperante coapte, vise moarte, aburi , galagie, neliniste, inutil… asta face bucurestiul.. cum pot sa fiu eu in acest oras.. eu ala.. care.. daca ma apuca rasul rau de tot cad in genuchi in mijlocul strazii ca nu mai pot sa merg..(nu m-as vedea facand prea curand asta aici). aici nu pot sa alerg.. cu bratele deschise spre diana si s-o imbratisez.. ca pur si simplu nu am loc, sau doar nu pot. da, ar fi placut sa controlam graba calatorilor din metrou, intensitatea luminii in baruri, stupiditatea oamenilor… dar nu putem.. nici nu mai stiu ce trebuie sa fac.. inca am razboaie cu mine.. si dupa cum spuneam nu vreau sa le termin. da, vreau sa ma pupi in continuare, dar mintea mea imi spune ca nu vreau.. cum dracu.. eu asta simt… de ce trebuie mintea sa imi spuna asta.. as vrea sa o opresc de multe ori… asa ca te rog, fa-o in continuare.. mi-e greu sa cred ca ma voi da inapoi cu adevarat.. incerc sa imi recastig increderea mea. incerc sa recastig increderea oamenilor, desi ei nu si-au pierdut increderea initial in mine. e greu, lucrez cu lucruri mari, si de multe ori uit asta.v-as multumi la toti in parte, dar nu o sa fac asta.. sper doar sa ma linistesc, atat, sper sa nu mai ma stresez atat din cauza celorlalti(poate ma si ajutati aici.. as ramane dator).. mi-am dat seama ca totusi e bine sa si uiti cateodata.. o sa va povestesc.. dap, e bine sa uiti..ne auzim dupa craciun.. totusi raspundeti de pe acum la subiectul de atunci, sigur o sa uitati pana atunci..:

• cu porcu-n gat
• cozonaci, tastaturi si alte vietati
• multumesc

multumesc, sa craciuniti fericiti!!!!!!!6