you don’t know where you’re going until you know where you’ve been.

-hai sa coboram aici..-esti nebun?!.. -haaai!! .. repede.[LOL]-esti tampit complet,.. pe bune nu esti sanatos, parca mergeam la universitate..aici e tineretului.-pai nu mai mergem la universitate, mereu vroiam sa merg in parc in tienretului. nu stiu ce dracu m-a retinut pana acum. -pai si nu puteai sa spui mai devreme?.-dar cine stia, am vazut placutele galebene din statie si mi-am dat seama ca aici vreau sa cobor.. imi pare rau, instincte idioate, cica trebuie sa scap de ele. in societatea de azi nu mai e bine sa ne bazam pe ele, ci doar pe sentimente rationale.. -stai mai linistit, te inteleg perfect, e mai bine asa. -merci!am mers mult azi. am mers vreo 10 km pe putin. a fost extraordinar. un parc extraordinar, oameni extraordinar, totul a fost extraordinar.. mi-a placut la nebunie. nu m-am simtit ca in bucuresti, si asta a contat mult. nu pot sa cred ca ma mut. gata, astea sunt ultimele clipe, ultima duminica, ultima masa impreuna, ultimele glume, ultima mea cadere de pe scaun, ultimul film vazut la televizorul asta, ultimul documentar vizionat impreuna cu george, ultima gluma cu vara-mea, ultimul moment de ‘sunt in plus’. ultima cana de cola, ultimul dus, ultimul.. mai am mai putin de 24 de ore de locuit in aceasta casa. 3 luni si jumatate. foarte multe zile, si mai multe ore. o groaza de momente geniale, amuzante. multe zambete, priviri aruncate in gol, glume ironice. multe povesti de la serviciu, multe zile proaste, multe zile bune. nu pot sa cred ca nu o sa mai stau in fiecare seara sa discut cu george si sa imi explice el cine stie ce masinarie, sau cine stie ce intamplare, sau lectii de viata vazute prin prisma unor intamplari. sa stam ca prostii pana la 2 sa imi povesteasca ce facea el in armata si eu sa stau cu gura cascata de atent ce sunt. nu o sa mai jucam darts pana cand o sa rupem toate sagetile si sa adunam punctele in minte, si sa le uitam si sa o luam de la capat. nu o sa mai ne dam parerea depsre subiecte importante pentru univers cum ar fi: ‘tu nu trebuie sa te pregatesti psihologic putin inainte sa mananci?..’ sau ‘tu cat de repede adormi seara?..’ . nici nu stiu, au fost ore, sute, mii de ore atat de amuzante in apartamentul asta. fie ca ardeau artificii in vascul din sufragerie, si era un fum de nu mai ne puteam vedea si ne lacrima ochii, si mai lua si vascul foc; fie ca eu incercam sa ma barbieresc fara oglinda din baie, sau sa gasesc cum dracu se porneste masina de spalat; sau poate sa stam sa facem puzeluri in jocuri idioate. sau sa facem misto de maslinele de pe masa. sau sa pun eu sare in mancare(apropo, sa nu ma lasati niciodata sa pun eu sare.. nu mai mancati, sigur). aah, da, nu o sa mai amestec in salata,.. nu stiu sigur care a fost rolul meu in aceasta casa, dar m-am simtit extrem de bine de multe ori. au fost multe momente de ‘omul la momentul potrivit’ – probabil ca cel mai clar este cand mi-a imprumutat george bani la 12 noaptea.. ma rog, totul era asa funny in casa asta, ca indiferent cat de trist eram, tot reuseam sa mai zambesc putin cand ne adunam toti.stau aici pe acest deal in parcul tineretului.. vad totul de aici. vad exact ‘de unde vin’… dar tot nu stiu exact ‘unde ma duc’…(i know where i’m coming from. i just don’t know where i’m going to.) la ora 13, azi(luni), trebuie sa ma duc sa imi primesc garsoniera.m-am saturat sa vad in oameni ceva, dar sa nu il simt. m-am saturat ca oamenii sa simta la fel despre mine. e simplu, degeaba vezi ceva in mine, daca acel ceva nu exista cu adevarat.. nu exista cu adevarat.

Where are we now?I’ve still got to let you knowA house still doesn’t make a homeDon’t leave me here alone…