e uimitor cum te poti intelege cu cineva spunand doar cate un cuvant, pe rand.. parca era mai clar decat cu propozitii intregi.. e uimitor cum poti crede ca vei invinge atunci cand te lupti cu mori de vant.. e uimitor cum ai un sentiment ciudat cand lipesti abtipilde pe frigider, dupa ce nu mai facusei acest lucru de “zeci de ani”.. e uimitor cum in ultimul timp avem numai zapezi “de unica folosinta”.. e uimitor ca e doar un joc .. “dar atat de adevarat”e uimitor cat de placut e sa te simti independent, dar cu toate astea sa vrei sa apartii intr-un fel. e uimitor cate lucruri iti pot trece prin cap in mai putin de 3 secunde.. e uimitor cum in sfarsit ma indepartez..e uimitor cum comunicarea ar trebui sa ne apropie dar ne indeparteaza de cele mai multe orie uimitor cand iti iese in sfarsit o fotografie de care esti multumit dupa cateva luni de “lipsa de fotografii bune”.. de fapt.. de cand am venit in bucuresti nu am mai facut o fotografie cu adevarat buna.. de rahat mai e orasul asta.. si ca tot am ajuns aici.. sa nu uit.. nu pot sa iubesc un oras daca urasc oamenii din el.. orasul, din punctul meu de vedere, este reprezentat de oameni exclusiv.. urasti oamenii.. urasti orasul.. asa merge la mine.. iar orasul asta.. e cel mai gri din cate imi aduc aminte.. prea gri pentru mine.. urasc sa vad oameni care isi neaga trecutul doar pentru ca prezentul ii imbratiseaza..ii urasc pe astia care vorbesc numai din carti, pentru ca daca esti inteligent doar pentru tine sau cei ca tine, la ce mai e bun??.. ii mai urasc pe astiacare sunt pasionati de ceea ce fac insa sunt absulut dezinteresati de oamenii cu care fac..sunt uimit si scarbit in acelasi timp. insa incerc doar sa scap de aici..