Acum un an, in Sibiu, am facut fotografia alaturata. Este una dintre favoritele mele. Si acum imi aduc aminte momentul cand ma chinuiam sa incadrez pomul respectiv, sa ascund soarele in spatele lui, sa tin aparatul prin iarba.. imi aduc aminte foarte bine si bucuria cand am vazut pe ecranul lcd-ului ca ceea ce iesise, chiar avea ceva potential.

Zilele trecutem am ajuns iar in Sibiu si m-am gandit ca trebuie neaparat sa fac o fotografie identica, doar ca acum copacul era cu un an mai batran. Am ajuns in parcul unde se afla copacul si dupa ce l-am tot cautat, intr-un final, l-am gasit. Statea acolo, urcat in varful dealului, numai ca, spre deosebire de anul trecut, era complet uscat. Nu mai avea nicio frunza, si niciun pic de viata in el.

Pana la urma cam asa e si cu oamenii din jurul nostru. Ii avem in minte si stim ca sunt foarte bine, chiar daca nu ii vedem foarte des. Iar din cand in cand incercam sa ii revizitam si credem ca nu se vor fi schimbat in tot acest timp. Credem ca totul e la fel, pentru ca daca noua, poate nu ni s-a intamplat nimic, atunci nici lor nu ar fi trebuit sa li se intample.

Pur si simplu, cateodata oamenii se schimba, fie ca vor fie ca nu, si atunci cand ii vom reintalni, s-ar putea sa fie complet diferiti de ceea ce asteptam noi. E aiurea sa credeam ca lucrurile stau in loc prin timp. Acesta schimba stiluri, mentalitati, dorinte, visuri, copaci, si chiar oameni.

Intr-o zi, nu o sa mai avem nicio frunza, pentru ca timpul ni le va lua pe toate, dar cu siguranta, cineva se va astepta sa fim la fel si sa nu ne fi schimbat vreun pic.