Don’t embrace the past, because the present needs your hug for it’s future.

Noi, romanii, suntem un popor interesant. Suntem un amestec social incitant, unitii de cele mai multe ori de istorie si de trecut. Sa ne amintim cum evenimentele importante din istoria noastra chiar ne-au strans pe toti la un loc, asa cum a fost unirea din 1918, sau Adunarea nationala de la Lugoj din 1848 si, de ce nu, victoria nationalei de fotbal in fata Argentinei in 1994.

Si e bine, e bine ca stim sa ne bucuram si sa apreciem momentele importante ale vietii. Pana la urma, chiar atunci este scrisa istoria, istoria care da valoare tuturor lucrurilor/intamplarilor/persoanelor/tarilor. Cu cat ceva este mai vechi si mai plin de intamplari cu atat este mai apreciat de ceilalti, asa ca, daca imi permiteti, calitatea cea mai buna a istoriei este ca da valoare sau importanta. De asta peste tot prin toate orasele vedem statui cu domnitori sau alti oameni importanti sau strazi cu nume de evenimente din trecut, peste tot auzim de anumiti politicieni de azi care nu mai sunt ca altii de ieri. Trebuie sa recunoastem ca (noua, romanilor) ne place istoria, ne place sa apreciem si sa gustam trecutul in fiecare zi, chiar si acum in prezent.

Problema este ca de cele mai multe ori ramanem prinsi in firele acestui malaxor de timp, numit istorie(trecut) si nu mai stim sa ne bucuram sau sa apreciem prezentul, cu atat mai putin sa putem spera la viitorul la care visam. De cate ori nu v-ati trezit spunandu-va ca acum 2 saptamani era mai bine?.. sau ca acum 3 ani cand inca erati sub acoperisul parintilor era altfel. Sa nu mai pun la socoteala, regretele ca s-a terminat plimbarea in Grecia sau Azore, sau la Sibiu. Si lista cu regretul asupra trecutului poate continua la infinit, ba cu atat mai mult, pe toate planurile: politic, social, emotional, economic, s.a.m.d.

Prindem trecutul de picior si uitam sa mai ii dam drumul, si asa speram sa vedem prezentul. Suntem un popor de oameni nesiguri si speriati de timp. Este grav si nu este deloc obiectiv sa comparam prezentul cu trecutul de cele mai multe ori. Si spun asta deoarece de cele mai multe ori structural, ceea ce comparam noi are baze diferite. Asa cum spuneam, comparatia intre conducatorii tarii cu cei din trecut (Unde esti tu Tepes-Doamne?..) sau productia de pantaloni de acum cu cei ai bunicului (Nu se mai fac pantaloni ca pe vremuri) este total gresita, deoarece se refera pur si simplu la alte conditii, asadar este fundamental gresita.

Dar nu vroiam sa va spun de fapt, cum noi gresim comparand cu trecutul, pentru ca inevitabil, asta vom face mereu, ci vreau sa incercam sa scoatem odata capul din trecut si sa il lasam acolo unde ii e locul, in spatele nostru, pentru a ne da stabilitatea si cunostintele de care avem nevoie din intamplarile precedente… pentru a ne da valoarea aceea si a ne face sa luam decizii mai bune in prezent. Haideti, va rog, sa cunoastem si sa invatam trecutul pentru a nu mai face aceleasi greseli in prezent si pentru a putea spera pentru viitor, dar sa il lasam acolo unde ii este locul, in spatele nostru.

Hai sa nu mai speram atat de mult ca o sa apara o noua Nadia, doar pentru ca am avut una, ca Bucurestiul o sa fie iar micul Paris, sau ca o sa intalnim pe cineva care sa fie ca iubita/iubitul de acum 5 ani, pentru ca aceea/acela ne-a placut noua cel mai mult. Este absurd. Chiar daca va mai fi o gimnasta la fel de buna ca Nadia, nu va mai fi apreciata la fel, deoarece nu va mai fi inovatoare, iar sportivele celelalte pe plan international sunt diferite de cum erau atunci (mai bune sau mai slabe). Chiar daca Bucurestiul va cunoaste iarasi gloria interbelica, nu va mai putea fi la fel, structura sociala si internationala schimbandu-se complet. Iar in legatura cu persoana iubita, chiar daca veti mai gasi pe cineva la fel, nu veti mai aprecia la fel de mult, deoarece v-ati gandit atat de mult incat nu mai puteti aprecia corect.. si oricum, doua persoane nu pot fi comparate pe de-a-intregul.. Cel mai bine, in legatura cu orice, este sa nu plangem ca s-a terminat, ci sa ne bucuram ca s-a petrecut.

Prezentul este acum.. Nu mai bine facem ceva in prezent care sa ramana scris in istorie si sa speram la viitor, decat sa continuam sa visam la trecut?..