December 17, 2007 | In: ceilalti, comportamentul uman, drumuri, liber, personal

Unind punctele

Unind punctele
Odata de mult, intalnirea unei simple persoane m-a facut sa iau o decizie peste cativa ani.. Oare cat de mult ne poate schimba viata o persoana pe care inca nu am cunoscut-o?

Acum ceva mai bine de un an si jumatate am cunoscut la facultate, o fata. Era foarte desteapta si foarte amuzanta. Aveam foarte multe puncte de vedere comune si am fost impreuna ceva vreme. Era (este) din Sibiu si m-a facut sa ma intreb mult timp daca ceea ce gasisem la ea, dar la nicio alta fata din aceasta zona(Muntenia) a tarii se tragea de la regiunea respectiva sau era ceva pur si simplu ce avea ea.. Asadar, la ceva timp dupa ce nu mai eram impreuna, am hotarat sa plec la Sibiu sa imi raspund singur la intrebare.

Era prin septembrie 2006. Am fost la agentia cfr din Alexandria sa ma interesez de trenuri si mi-am si luat un bilet pentru a doua zi in acea directie. Nu stiam nimic despre Sibiu, decat ca urmeaza sa fie capitala europeana.. M-am uitat eu asa pe “ici, pe ‘colea”.. dar wikipedia nu ajuta chiar asa mult.. M-am urcat in tren cu rucsacul in spate si am plecat.

Drumul mi s-a parut genial si am stat pe tot parcursul lui cu limba scoasa ca un caine pe geamul trenului care gonea prin spatele muntilor. Intr-un final, ajuns in Sibiu m-am indragostit repede de oras, si cu atat mai mult de accentul acela fain. Mi-am gasit pe alocuri raspunsul la intrebarea ce ma tot macina, insa mai mult am gasit un loc unde sa pot sa ma simt bine.

Tot ce mi-a ramas in minte a fost limonada de la o terasa undeva in piata mica pe o vreme calduroasa de septembrie..

De atunci am tot incercat sa mai beau limonada prin bucuresti, dar nicaieri nu am baut una cum trebuie.. si mereu imi reprosam ca “o sa ma duc eu in Sibiu sa beau o limonada ca lumea”.

Undeva prin martie, un bun prieten m-a intrebat daca vreau sa ma angajez la firma unde lucra el. Tinand cont ca nu aveam lucruri importante de facut, iar slujba pe care urma sa o prestez era exact ceea ce iubeam sa fac, nu am putut sa refuz. Asa am ajuns unde sunt si acum. Iata, primul meu job consistent, ce sa mai, faceam parte dintr-o firma care chiar vroia sa faca ceva. Chiar si cartile de vizita pe care le-am primit la un moment dat, veneau sa intareasca si mai mult acest lucru. Imi placeau mult cartile de vizita, fata de cele de acum, aveau o personalitate puternica si chiar ma simteam bine avand numele meu acolo, pe ele, asa ca am luat cateva si le-am pus in husa camerei, pe care o purtam mai mereu cu mine.

In tot acest timp eram impreuna cu fosta prietena a amicului care va spuneam ca m-a adus in firma. O relatie usor zbuciumata pentru gusturile mele, din care am reusit sa prind o portita de scapare de abia atunci cand avand o colega noua la serviciu mi-am adus aminte ca pe lista prioritatilor mele la partenere erau bunul gust, personalitatea si inteligenta.. Asa am putut sa ma detasez.. Era ca si cum stateam cu un picior pe o insula si de odata pasesc pe o barca ce trecea pe la mal.. Insa era clar ca relatiile “cu barcile” la serviciu nu sunt de cel mai bun augur, asa ca s-a terminat inainte sa inceapa.. totusi, eu am ramas in deriva.. Asa ca intr-o miercuri, vorbind cu o prietena veche la telefon, m-am hotarat sa plec la sibiu in sambata urmatoare sa beau o limonada.. acolo, pe aceeasi terasa, in piata mica.

Vineri noaptea, pe undeva pe la mijlocul lunii august, m-am urcat in tren, cu foo fighters in urechi, trenul a plecat din gara de nord. Ma simteam atat de liber.. fara insule, fara barci si alte colace de salvare… doar eu, trenul si Orion, pe la 4 dimineata intre Brasov si Sibiu.. Totul era perfect..

Nu am reusit sa dorm deloc.. eram prea emotionat de revederea sibiului pe care nu il mai vizitasem decat in martie, pe o vreme, tare urata. Intr-un final ajung in Sibiul adormit sambata pe la 6 dimineata.. rupt de somn, as fi dat orice sa pot pune capul jos undeva, dar in acest plan nu fusese inclusa si cazare, pensiune, sau alte terte elemente.. doar eu si limonada.. atat.

Dupa ce am asteptat ceva timp deschiderea teraselor m-am si postat la cea la care fusesem cu un an in urma, exact la aceeasi masa, iar dupa mai multe limonade in acea zi, si in urma catorva cuvinte schimbate cu chelnerita mi-am lasat pe langa bani in nota de plata si o carte de vizita din cele de care va vorbeam mai sus.

Peste 3 saptamani am primit un mesaj de la ea care ma intreba cand mai ajung in Sibiu. Eram pe drumul dintre Sibiu si bucuresti si nu am vazut mesajul decat a doua zi dimineata..

Este mai putin relevant ca am reusit totusi sa vorbesc cu ea si in alt context de atunci, ceea ce vroiam eu sa subliniez este faptul ca daca reusim sa ne urmam impulsurile si sa unim punctele, unul cate unul, intr-un final vom reusi sa obtinem acel “desen mare”..

Este inutil sa va spun ca inca imi plac oamenii din Sibiu si ca am descoperit si altii sau ca acum cateva zile mancam ciocolata alaturi de cea care asta vara imi servea una dintre cele mai bune limonade.. asta nu are nicio legatura.. toate aceste lucruri se intampla pur si simplu acum, pentru ca am unit punctele.. am luat decizii instinctuale de multe ori care au pus bazele unor intamplari mai mult decat geniale…

La anul, am zis ca ma mut in Sibiu, once again, nu “pentru cineva”.. doar pentru mine, pentru simplul motiv ca acolo consider ca am sanse mai mari sa unesc mai usor punctele..

Si totul a inceput de la o simpla persoana care s-a nimerit sa fie din sibiu. Oare ce imi rezerva persoanele pe care inca nu le-am cunoscut.. Care este punctul urmator?

Related Posts:

5 Responses to Unind punctele

Avatar

Jarod

December 18th, 2007 at 16:46

Man, tu te si exciti cand ajungi in Sibiu? Prea dura intrebarea? Nu cred. Priveste din alt unghi, nu compara doar Bucuresti versus Sibiu, doar 2 puncte cum zici tu. Compara mai multe puncte( a se citi orase, regiuni, tari, terase cu limonada). Ziceam de alt unghi: ce zici de Iasi, de Alba-Iulia, Cluj, Oradea, Suceava, sau Timisoara? Dar despre Austria? Olanda – ce tara..(nu te gandi la Amsterdam, obsedatule :))??? Mutatul e o decizie importanta, nu una rea, una importanta. Dar daca o sa te tot muti din 3 in 3 ani, o sa te trezesti fara radacini si cu aripile prea obosite, si o sa ajungi sa nu mai vb cu prieteni face2face, ci numai pe bloguri, cu webcam sau videocall :P. plz reply

Avatar

Viorel

December 20th, 2007 at 11:39

Mult succes, stimabile!

Mult succes…

Avatar

Weekend la Sibiu :: Plec la Sibiu | Tudor Barbu's Blog

July 25th, 2008 at 21:45

[…] cotidiană, de dealine-uri, xml-uri, de validări. Mă relaxez, bag nişte aer curat, beau o limonadă cu Aurelian Şi poate ajung şi pe la Sighişoara, că-i festivalul zilele […]

Avatar

Ciprian

July 29th, 2008 at 14:57

Chiar mereu ma gandesc la “unitul punctelor” (cum il numesti tu) si e ciudat cum ajungi undeva fara sa iti dai seama. Si te minunezi “ce va urma?” si mai tot timpul ceea ce urmeaza e chiar mai spectaculos…

Avatar

That day « Aurelian

July 27th, 2010 at 03:52

[…] Era să uit.. totul a plecat de aici. […]

Comment Form

Abonează-te prin Email

Categorii

Foto

111411001001919917896878863857