September 10, 2010 | In: ceilalti, personal

De ce sunt eu ÎNCĂ supărat pe România

Nu am plecat din ţară ca să mă laud cu asta, pană la urmă nu pare să fie nimic ieşit din comun, dupa cum ne spune chiar Goagăl-ul aici. Am plecat din ţară pentru că nu mai suportam mediocritatea nemărginită din toate mediile(în special cel politic, media şi din învăţământ), poluarea fonică, imposibilitatea de a-mi planifica un viitor acolo, lipsa de respect şi de înţelegere şi spiritul nostru absolut idiot românesc de a rezolva toate lucrurile.

Am plecat pentru că am vrut măcar o dată să văd cum e să mergi pe strada la orice oră fară să te gandeşti ca poate vine vreun bou să se ia de tine sau că vreo haită de câini va sari din tufiş. Am vrut să văd cum e să nu auzi cuvintele ‘trafic’ şi ‘băsescu’ în toate propoziţiile, să nu mai ieşi ca o lămâie stoarsă din transportul în comun.. am vrut să văd cum e normalitatea. Şi am văzut-o.. cu bune şi cu rele.. cu încântare şi uimire.. şi mi-a plăcut.

Dar ce nu mi-a plăcut este că ţara care “m-a produs” m-a scuipat ca pe o coajă de sămânţă. Ţara asta, pentru care toate lucrurile rele ce i se întâmplă sunt din cauza că ne-au atacat turcii acum foarte multe sute de ani, m-a stors pe mine, şi pe ceilalţi milioane de oameni plecaţi ca pe un puroi.

Dar ceea ce îmi pare rău este că a făcut ca grupuri întregi de oameni şi de prieteni să ajungă răspândiţi prin toată Europa.. am ajuns un popor de nomazi, răvăşit pe întreg continentul. Nomazi ce de multe ori îşi neagă legăturile cu ţara tocmai pentru motivele mai sus menţionate… Iar atunci când şansa este cam singurul lucru care face diferenţa dintre a pleca sau nu din ţară.. devine frustrant. E frustrant că oamenii vor să plece dar nu o pot face, dar este şi mai frustrant că oamenii chiar vor să plece.

Generaţii întregi vor fi distruse social de această migraţie. Şi nu mă refer că pleacă oamenii care ar fi putut face ceva, pentru că deşi e de multe ori adevărat, nu despre asta e vorba aici, ci la faptul că oamenii în general rămân în viaţă cu o parte din prietenii adunaţi prin facultăţi şi licee.. în prima parte a vieţii.. iar când tocmai dupa ce şi-au definit un grup social sunt forţaţi să plece.. grupurile de destramă, se rup, dispar..

Deşi suntem un popor socialist(în toată încercarea noastră de a fi de dreapta), habar nu avem despre componenta socială şi nu o înţelegem deloc. La baza generaţiilor extraordinare nu stau cateva genii care pot face diferenţa ci stau grupuri de oameni bine legate care pot funcţiona unitar. Sinergia grupurilor este mult mai valoroasă decat suma energiei individuale.

Iar asta este de fapt motivul pentru care România nu există, pentru că noi credem şi încurajăm disputa, ne învăţăm copiii să fie cei mai buni şi să îi învingă pe ceilalţi. Noi nu încurajăm simbioza, noi nu încurajăm grupurile, ci vrem să nu exite.. Ăsta e motivul.. nu turcii.

De asta sunt eu supărat pe acea ţară.. pentru că mă obligă să mă rup, pentru că mă forţează să îmi resetez viaţa şi să încerc să îmi găsesc alte grupuri, la o vârstă la care nu mai îmi arde de a o lua de la zero, social vorbind. Fie că vreţi, fie că nu.. noi, românii suntem viitorii ţigani (din punct de vedere al modului de viaţă nomad), dar la ei măcar se vede că au mai multă experienţă.. de aceea stau mereu în şatre..

Related Posts:

9 Responses to De ce sunt eu ÎNCĂ supărat pe România

Avatar

Tweets that mention De ce sunt eu ÎNCĂ supărat pe România « Aurelian -- Topsy.com

September 10th, 2010 at 23:43

[…] This post was mentioned on Twitter by Alin Zainescu, Aurelian Săndulescu. Aurelian Săndulescu said: Românii.. un popor nomad, sau de ce nu e Baiazid de vină, ci noi. http://is.gd/f4lSR […]

Avatar

Camil

September 11th, 2010 at 10:09

pe la mijlocul secolului XIX, după marea foamete, milioane de irlandezi au emigrat în toate colțurile lumii – mânați cam de aceleași motive care-i animă și pe românii contemporani, împrăștiați prin Europa și aiurea. la fel a fost și cazul italienilor (sicilienilor), la fel de numeroși în NY ca și în Palermo. unora le place aici – obișnuință, condiționare, rețele sociale – contează mai puțin. alții, din rațiuni întemeiate, doresc să plece.
și totuși Irlanda sau Italia n-au dispărut, ba dimpotrivă. România nu va fi așa de norocoasă, ea doar se va menține…

Avatar

Ciprian S

September 12th, 2010 at 20:26

bang, bang, bang! trist dar adevărat :( mi-e greu să iau trenul. Oare în decembrie cum e acolo, la tine?

Avatar

F

September 14th, 2010 at 17:57

asa-i taica. dar io ce sa fac? ca vezi tu ca pana si in emigrare ne rupem: unii pleaca, altii raman.

Avatar

gina

September 22nd, 2010 at 13:18

nu mi-a placut deloc paragraful 5…nici nu vreau s-aud ca nu vei mai fi cu noi in momentul in care eram impreuna in fiecare an…de vreo 8 ani facem asta?sau ma insel eu?oricum,daca se pune problema sa nu vii,punem mana de la mana si trimitem un ninja sa te rapeasca:))

Avatar

iuliux

September 26th, 2010 at 17:10

Eu ma bucur ca inca scrii in romana, si sper sa nu renunti la limba asta.
Asta e lucrul despre care sunt convins ca nu voi renunta niciodata chiar daca voi pleca vreodata definitiv de aici

Avatar

Gabriela

October 15th, 2010 at 10:04

Ma doare teribil , dar chiar ai dreptate !!! Si eu simt identic cu tine…

Avatar

gina

October 18th, 2010 at 10:15

am incercat sa-ti dau un mail pt 15,dar nu l-ai primit.N-am incercat sa te contactez pe telefon pt ca nu cred ca mai ai nr ala…Da si tu un mail sa avem cum sa tinem legatura,daca vezi comentariul,iar dupa ce-l vezi il poti sterge;).Multumesc!:)

Avatar

Tudor

October 20th, 2010 at 11:06

Aurelian, inca n-ai experimentat lovitura decisiva! Stai cam 6-8 luni departe si dupa aia treci prin tara intr-o vizita de 7-10 zile. Sa vezi atunci durere de ficat…

Hint: ia si un avion care aterizeaza pe Baneasa!

Comment Form

Abonează-te prin Email

Categorii

Foto

111411001001919917896878863857