Aurelian

sting televizorul si ma intind in pat. asternuturile sunt putin cam reci, incerc sa le apropii cat pot de mult de mine sa se incalzeasca mai repede. imi potrivesc perna cu capul, pana imi gasesc o positie buna, care sa nu ma incomodeze. stau pe spate si inchid ochii. ma gandesc la ce am facut astazi. ce s-a intampalt la cursuri, ce s-a intamplat acasa, pe net si oriunde am mai fost astazi. incep sa ma gandesc la ceva si peste cateva minute imi dau seama ca am ajuns la cu totul altceva. amortesc in positia asta, deja m-am incalzit, scot o mana de sub patura, ma intorc pe o parte.. mai aranjez perna putin ca sa stea bine si pe partea asta. “gata, acum trebuie sa adorm”, imi spun si iarasi imi las mintea sa zboare catre altele. dupa 5 minute realizez ca tot nu am adormit, insa imi dau seama ca am uitat sa imi pun telefonul la incarcat. maine o sa se descarce si mai am si cursuri de dimineata.. aa nevermind, daca cinva chiar vrea sa ma caute, si vina sa vorbim fata-n fata, nu prin telefon. daca cineva chiar are ceva important sa imi spuna sigur nu o va face prin telefon. ma linistesc cu gandul ca nu trebuie sa ma ridic din pat tocmai acum. imi reiau imaginatia de unde ramasese si o pun sa mearga in continuare. sper doar sa pot sa adorm in urmatoarele 10 minute. mai trec multe minute, probabil mai mult decat cele 10 propuse de mine. afara se aude o masina cu trece cu mare viteza pe strada. “si eu care credeam ca nu mai e nimeni la ora 3 pe strada”. primele semne de somn incep sa apara. simt cu tavanul pe care acum il privesc direct nu mai e asa alb, ci incepe incet incet sa apara negru..totusi il privesc in continuare si cad pe el tot felul de umbre. farurile masinilor care trec pe afara creaza pe el tot felul de umbre si lumini, ce isi schimba pozitia si forma continuu. perdeaua le da o textura interesanta. relizez ca tavanul prinde viata noaptea. noaptea e ziua tavanului, e singura data cand este privit cu adevarat. in rest nu il baga nimeni in seama. ar fi putut sa fie si aurit ca tot nu ar fi observat nimeni tavanul. “cred ca tavanul e cea mai neglijata parte a unei camere”, imi zic. cand intri intr-o camera te uiti unde pasesti prima data, adica la podea, apoi te uiti la peretele din fata, apoi cei din lateral, insa de prea putine ori ne uitam la tavan. si el e de fapt singurul treaz atunci cand noi incercam sa adormim. si el va ramane treaz toata noaptea, doar pentru a putea noi sa dormim bine. ma bucur ca a disparut moda aceea a tavanelor ce la vreo 30 de cm de margine aveau o dunga ce separata culoarea peretilor de albul tavanului. dunga aceea avea o personalitate puternica. puteai sa privesti la ea ore intregi, ca nu se misca de acolo. “nu am inteles niciodata la ce a fost buna dunga aia” , insa probabil ca nu voi resui in noaptea asta sa inteleg. ochii ii simt din ce in ce mai liberi.. aproape ca sunt complet adormiti inaintea mea. errm la ce ma gandeam inainte?.. nu mai stiu. “hai ma ca era o idee neterminata”… insa numai imi aduc aminte. acum stiu ca urmeaza sa adorm, cand nu pot sa mai tin minte la ce ma gandesc cu cateva secunde inainte, cand nu pot sa mai ma concentrez la gandirea mea, stiu ca urmeaza. oare cat a trecut de cand tot incerc sa adorm, si tavanul asta parca nu se mai opreste din cantat..??!! ce naiba?.. a da.. la tavan ma gandeam.. Zz.. cum la tavan? cum sa cante tavanul. “tavanu’ nu canta…zz” . poate doar striga din cand in cand. maine trebuie sa ma trezesc la 9, mai am 6 ore de somn?.. “adica 5, ca o ora m-am uitat pe pereti..zzz”.. somn, ce bine e cand iti e somn… exact asa ca in momentul asta, cand nu iti mai simti nimic din corp si te simti asa de linistit si impacat cu tine. gata am tras concluziile si pentru ziua asta. probabil ca nu imi voi aduce aminte de momentul asta nici peste 2 zile. insa uite-l aici… zzz .. cat de bine .. e.. ZzzzzZzzzz. …. $suna alarma telefonului$.. e deja 9 …ok, well asta a fost alegerea voastra.. “incercand sa adormi”, pentru maine am alte variante asa ca, va rog sa comentati si sa-mi spuneti care din urmatoarele 3 subiecte il vreti dezbatut maine:

• inaltimea tocurilor
• telefoane mobile
• tinutul de bara in mijloacele de transport

promit ca maine o sa fie mai scurt.

ok, ma gandeam ca ar fi bine sa exista putina interactiune in acest blog. after all ‘eu scriu voi nu cititi’ nu inseamna interactiune. asa ca m-am gandit sa va dau variante despre ce as vrea eu sa scriu, insa voi sa decideti despre ce sa scriu. well hai ca o sa fie interesant, va asigur.pentru prima data, trebuie sa alegeti despre ce vreti sa scriu data viitoare(alegeti una din variantele):

• asteptand metroul
• incercand sa adormi
• cumparaturi in orasul viselor

ok, pentru ca data viitoare sa citesti despre ce vrei tu, trebuie doar sa comentezi la acest post, nu trebuie sa te inregistrezi, doar sa dai Leave a comment si sa scrii unul din cele trei subiecte. subiectul care va fi ales de cele mai mutle ori va fi dezbatut in postul urmator, maine.astept alegerile voastre.!

ok, simt cum in ultimul timp nu mai pot sa scriu asa cum as vrea pe bloguri, si probabil ca din cauza ca stiu ca cineva citeste ce scriu eu, asa ca nu pot scrie chiar ceea ce ii trece prin minte. so trebuie sa fac o “cenzurare” a ceea ce as vrea sa zic de multe ori. insa asta afecteaza mesajul final, si de foarte multe ori stilul, ceea ce e cel mai important. e aiurea, ca daca stiu ca nu citeste nimeni as putea scrie mult mai bine, cred, insa apoi ce sens ar mai avea sa fie blog. undeva prin mai, anul asta am intalnit prima oara aceasta problema, cand dinm cauza subiectivitatii nu mai stiam sa scriu cum trebuie. am avut nevoie de o pauza mai mare atunci din scris, insa acum am impresia iar ca daca nu ma concentrez mai mult asupra subiectului incep iarasi sa “iau” din valoarea postului.nu stiu, blog-ul pentru mine nu e neaparat o modalitate de a ma exprima cu toate ca de multe ori asta insemna, insa cateodata este o modalitate de a modela comportamente, cam la fel si statusul de la yahoo messenger. statusul acolo, are aproape in fiecare moment o anumita semnificatie sau are o anumita tinta in mesaj, cu toate ca de cele mai multe ori semnificatia nu este accesibila. dar revenind la subiect, trebuie sa ma detasez de blog, de cei care poate vor citi asta si de orice altceva ce m-ar putea face sa pierd din esenta.nu stiu nici macar de ce scriu asta pana la urma, nu cred ca am nimic de spus cu adevarat. poate doar pentru ca am nevoie de creatie. right..

ok, cautam mai devreme nu stiu ce pe internet despre cineva si intamplator am ajuns pe pagina de hi5 a respectivei persoane. hi5 – un site pe care il dipsretuiesc complet. e cam in aceeasi oala cu cluburile, marea si probabil mai gasesc. este exact asa cum simte generatia asta, nu vrea sa intru in amanunte ca nu o sa fiti de acord.. si dand peste pagina asta “personala” a respectivei persoane am inceput sa caut si alte persoane pe acest site. la inceput am cautat primele persoane care mi-au venit in minte, am gasit cateva.. hmm destul de multe.. era ciudat ca de la fiecare mai vedeam pe cate altcineva in lista de prieteni si ajungeam la altcineva.. era ca un fel de browsing de persoane. si la un moment dat, tot gandindu-ma ce persoane sa mai caut pe acel site, caut o persoana pe care cred ca nu am mai vazut-o de aproximativ 6 ani, de abia reusesc sa imi aduc aminte numele, si ciudat, tehre it was. dupa 6 ani, fotografii cu o persoana care oricum nu mai stiam cum arata, dar fotografiile era acolo, sau ma rog fotografia ca era una singura. a fost un moment foarte ciudat. pentru ca m-am simtit dat inapoi m-am simtit ciudat cand am gasit persoana asta pur si simplu. nu stiu, nici nu mai situ nimic de persoana asta, dar m-am simtit foarte ciudat. good, am mai cautat alte persoane, si am mai gasit persoane, pe care iarasi nu le-am mai vazut de mult si m-am simtit ciudat vazand acele fotografii. m-am simtit ca si cum as fi intrat in viata lor, fara sa fac nimic. nu stiu, a fost singurul moment cand am apreciat cu adevarat acest site de kkt. singurul!. wow. e ciudat, si acum ma simt ciudat cand imi amintesc. e uimitor sa gasesti persoane pe care nici nu le mai cunosti anymore.cautati si voi, dati aoclo la search si date cautare dupa nume si adresa de email.. vedeti ce persoane pe care nu le-ati mai vazut gasiti, eu am avut multe surprize.. nu ma cautati pe mine, eu nu am cont si nici nu intentionez sa imi fac.. eu sunt aici.. am gasiti repede. ciao

acum aproximativ 4 ani, deschideam Flashul pentru prima data. era flash 5, tin minte. habar nu aveam sa fac nimic in el, insa mi s-a parut asa de tare programul ala, iar flash-ul 5 avea niste lectii absolut geniale care m-au facut sa ineteleg foarte repede conceptele de baza in flash, si datorita lor am inceput sa invat flash. putin cate putin, am invatat din propria experienta lucuri noi, pana cand am ajuns sa stiu destul de multe in flash. tocmai asta m-a atras la flash, pentru ca indiferent de cate cunostinte aveam mereu imi era ceva accesibil de invatat. asta e bine la flash, ca poti face pagini flash chiar si cu foarte putine cunostinte, e clar, nu foarte complexe, dar se poate.flash on!..

am plecat acum 2 ore din casa, pentru a plati 2 facturi sa ma rog, o factura si o amenda. trebuia sa ma duc in doua locuri,atat, care fiecare estela maxim 2 km de mers pe jos de aici. well am plecat spre primul, stiam vag unde este dupa o harta de pe internet. si am mers si am mers si am mers.. si am tot mers. si apoi cand credeam ca am iesit din bucuresti, descopar in sfarsit ce cautam. ok, first job (checked). acum, amenda. trebuia sa ma duc la cec, mi s-a spus “sucursala cec sector 4″, si mi s-a explicat unde, insa evident un am inteles nimic. am deschis yahoo maps, care apropo, are de departe cea mai buna acoperire pentru bucuresti(are toate strazile si e super, super bun!) si m-am uitat cam unde trebuia eu sa ajung de fapt. pe harta aia am inteles perfect, se pare ca un computer explica ceva mai bine decat o persoana in general. oricum am plecat in cautarea cec-ului, cre stiam doar pe ce strada , in nu stiam clar unde. si am tot mers si am mers(mi se termina bariile la tastatura, asa ca sper sa inelegeti ce scriu) si mi-am dat seama ca aproape am ajuns inapoi de unde plecasem, so, intreb pe cineva, unde este cec-ul.. banuiam ca am trecut de el, si spun “stiu ca este prin apropiere” .. “nu, nu e in apropiere e tocmai la sura mare..” . in primul rand habar nu aveam unde e sura mare, si asta este una din marile greseli ale oamenilor cand explica unde se afla ceva, pentru ca mereu explica absolut si nu relativ, si daca as fi fost in pakistan si intrebam pe cineva unde e cec-ul ala tot asa imi zicea ca e la sura mare. spune-mi frate exact unde e fata de cum ma aflu eu aici, ca nu ma intereseaza nume de strazi, cartiere sau orasul asta infect, vreau doar sa stiu cum sa ajung acolo. spune-mi “faci 5 pasi la stanga si doi inapoi” sa inteleg, daca vroiam sa stiu cam pe langa ce strada este te intrebam asta.. eu vreau doar sa stiu sa ajung acolo. toti au impresia ca eu stiu toate stradutele, supermarketurile, firmele, mall-urile, si alte rahaturi din astea pe din afara. in primul rand de acum inainte, cand explicati cuiva cum sa ajunga, spunetii exact din locul in care se afla cum sa ajunga si nu daca s-ar intoarce de pe luna(so relativ nu absolut.. webdesignerii stiu de ce), aaa. da si mai era o problema la raspunsul primit, .. “nu este in apropiere”.. pe dracu.. trecusem acum 10 minute de el maxim, deci nu era la mai mutl de 400 de m. dar vai.. bucurestenii, trecuti de o anumita varsta sau cei prea “slabi” sa inteleaga, nu stiu sa mearga decat cu mijloacele de transport in comun sau cu masina personala, orice drum mai lung de 50 de m pe jos e un chin pentru ei. infect orasul asta si urat.. dar urat de tot. aa.. si sa nu mai zic ca eu cautam de fapt “o mana de cec”, nu un cec.. era cat o toneta mai populara de la coltul strazii. mai era si ascuns dupa un santier. nici macar sigla nu avea. cum se astepta oamenii astia sa imi placa mie orasul sau ce o fi asta, nu stiu. idioti!