I couldn’t tell you that we were homeless, I just knew that we were always having to go. So, if anything, I remember us just moving, always moving.

stau pe balcon. plua. nu foarte tare, doar asa cat sa iti faca pofta de ploaie.. de o depresie asa usoara combinata cu speranta ca voi lua examenul asta nenorocit si cu multe alte sperante amestecate prin mintea mea ca un nor mare si pufos. stau cu coatele pe metalul rece al balconului. pielea imi este amortita de temperatura scazuta.. coatele suspina usor. vor putina caldura. inauntru se aude o melodie… mereu cand o ascult ma face sa ma simt optimist – Travis > Why does it always rain on me? .. asta ma intreb si eu acum. bate vantul.. oamenii se chinuie sa se adaposteasca peste tot prin scari de blocuri, prin case triste. si toate astea doar pentru ca le e frica de ploaie. cred ca ploaia asta ii va curata de tot. le va scoate culoarea oricum de mult pierduta. le e frica sa nu se schimbe ceva in viata lor pentru ca decat un viitor incert, prefera un prezent absent. stau aici, sper sa ma ploua.. sa ma ploua bine.. poate se intampla ceva. poate algebra o sa imi intre in capul oricum obosit de atat de multa lipsa de ocupatie.nu stiu, daca o sa aiba vreun efect. inca ce conteaza.. sper doar sa schibe ceva.. de pierdut nu am multe.maine:

• monede
• fingertips
• prin ochii mintii