Viata ca un an scolar


Fuck USA!.. Fuck Bill Clinton!.. Fuck NATO!.. Asta e gara mea!

Viata ca un an scolar
Citeam ieri dimineata un articol din Evenimentul Zilei, undeva la soare pe o banca in Sibiu. Ma gandeam ca eu nu am prins perioada uniformelor si parca nu regret deloc si nici macar curiozitatea nu ma macina asa tare sa fi stiut si eu cum era. Dar ultimele zile de vacanta, mi-au fost cam la fel si mereu vor fi la fel pentru fiecare elev din lumea asta, pentru fiecare persoana.

Ultima zi de vacanta, este cea mai sumbra zi de duminica (de obicei) din cate se pot gasi in timpul unui an. Este ziua aceea in care caietele te astepta acolo pe birou cu mirosul lor de maculatura proaspata si toata lumea face intr-un anume fel incat sa iti aduca aminte la fiecare 5 minute ca “de maine” nu o sa mai ai vacanta. Si apoi in mintea ta incepe sa se deruleze deja filmul.. cum vei reincepe sa te incadrezi in orarul din fiecare zi, sa nu intarzi la orele de matematica de luni dimineata.. sau sa te abti sa nu pleci de la ora de religie de miercuri sau cum plictiseala de vineri te prinde de picior pe undeva pe la ora a doua.

Si toate astea trec prin mintea ta in timp ce incerci sa adormi pentru ultima seara de vacanta de vara din anul asta.. sau poate din viata, pentru ca pana la urma, nu se stie niciodata cand se va ivi ceva care sa iti ia zilele de vacanta si nu o sa ti le mai aduca inapoi.. Intr-o zi, o sa te trezesti ca cineva ti-a furat vacanta, asa cum tu inca stateai acolo cu capul pe perna ta.

Caietele care inca stau pe birou sunt mult mai rasfoite iar ultimele pagini sunt pline de semne, notari si alte prostii. Acum sunt pline din coperta in coperta de pasta aceea albastra a pixurilor care s-au perindat prin “viata” lor si care si-au lasat urma pe fiecare pagina goala a lor. Si pana la urma, pagina cu pagina, pix cu pix, seara cu seara de pus capul pe perna plina de vise pufoase de vacanta, trecem mai departe prin vacanta si prin semestre pline ale vietii noastre, mereu cautand lucruri noi pe care sa le invatam de la “profesori” si mereu cunoscand “colegi” noi.

Intr-un final iti dai seama ca ai un “caiet” plin de “lectii” din care pe unele le-ai invat, iar pe altele nu. Pe unele le-ai scris apasat, iar pe altele mai relaxat. Viata e plina de inceputuri de zile de sfarsit de vacanta care te prind citind ziarul la soare si de seri de inceput de scoala ce te tin cu ochii pe cer in cautarea stelelor si a avioanelor ce trec.

, ,

One response to “Viata ca un an scolar”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.