In ultimele zile am scris vreo 6 posturi bune (chiar foarte bune) in minte. V-as putea vorbi despre oameni care pur si simplu nu pot sa evolueze sau sa isi depaseasca acea conditie, despre trasee care se termina prea brusc pentru ca nu mai sunt semne indicatoare, sau poate chiar despre destine raspicate in 4 si intrepatrunse de 5 ori. V-as putea spune despre locuri magice si apusuri teribile, sau despre copii fericiti si guma de mestecat in par. V-as povestii despre zile la pensiuni, sanvisuri prea mari, sau drumuri prea cunoscute. Depsre intersectii mari slab circulate, despre oameni incapatanati, despre reguli, despre locuri in care se intampla tot.

Nu as face decat sa va explic prea multe, mai multe decat pot eu intelege, asa ca prefer sa nu va spun nimic despre asta. Prefer sa va spun doar atat:

Din cand in cand, destinul iti fute cate una peste tampla stanga, iar daca esti suficient de destept, data viitoare s-ar putea sa te prinzi mai inainte.

Morala: Nu e nicio morala, doar atat. PUNCT!