Frustrările au avut întotdeauna un loc foarte clar în mintea oamenilor. Frustrările sunt generate din cauza lipsei unui bun sau a unui drept şi pot avea efecte majore în dezvoltarea psihologică a unei persoane sau a unui grup de oameni.

Frustrările sunt peste tot în România la acest moment (vezi ceafa lată cu maşină patru ori patru, sau majoritatea oamenilor din mall-uri). Este evident, că aceste generaţii de frustraţi au apărut în urma comunismului şi în urma eliberării de restricţii.

Totuşi foarte mulţi oameni confundă frustrarea cu oftica. Cum să vă explic eu?!.. Oftica (americanilor) sunt bombele de la Hiroshima şi Nagasaki, iar frustrarea (japonezilor) o reprezintă deceniile de creştere economică de după războiul mondial bazate pe optimizare din caza lipsei resurselor.

Aşadar frustrarea nu crează neapărat lucruri rele, sau efecte negative ci poate crea şi efecte pozitive, probabil că ţine puţin şi de ADN. Ceea ce vreau eu să subliniez, este faptul că, mereu frustrările au generat stres ce s-a transpus în obiceiuri şi comportamente schimbate.

Subconştientul este actorul principal, deoarece acesta înregistrează anumite reguli pe care le ia de bune, de genul, nu poţi avea libertatea să spui ceea ce crezi, sau nu poţi face acest lucru, deoarece este ilegal. Numai că atunci cand regulile/situaţiile se schimbă şi lucrurile care au generat frustrări nu mai există apar efectele frustrărilor. După cum spuneam, fie generează un “destrăbăl” (în cazul României – şi nu numai – comercial), fie obsesie (a japonezilor pentru optimizare)

Later Edit: Puteţi înţege mai bine ce înseamnă o frustrare aici.