În pădure, foamete mare. Nu prea mai aveau animalele ce să mănânce. Într-o zi, iepuraşul găseşte un coş cu vreo 100 de ouă. Extrem de fericit, se gândeşte să îşi facă o omletă mare să sărbătorească, dar îşi dă seama că tigaia lui este prea mică. Bănuind că ursul are o tigaie mai mare, pleacă spre el.

Pe drum, iepuraşul se gândea:

“Dacă mă întreabă ursul pentru ce îmi trebuie tigaia?.. că ştie că nu prea am ce să gătesc. Eh o să îi spun că am găsit un coş cu ouă. Dar apoi o să îmi ceară să îi dau şi lui. Eh, îi dau şi lui câteva că am destule. Dar, poate îmi cere jumătate. Eu o să rămân cu 50. Eh, asta e, măcar am 50 de ouă decât deloc. Dar dacă îmi cere mai multe?.. poate 70-80, că ursul mănâncă mult. Păi ce dracu?! Mă lasă cu 20 de ouă. Ce le-a găsit el??”

Ajunge iepuraşul la urs, ursul îi deschide uşa:

“- Ce e măi, iepuraşule?

– Să te ia dracu’ cu tigaia ta, cu tot, că nu îmi trebuie!!”

Morala:

Când te gândeşti la ceva prea mult, începi să crezi că e adevărat.

La fel şi cu religia şi cu extratereştii, şi cu multe, multe altele.