Din ce în ce mai mulţi dintre prietenii/cunoştinţele mele care sunt cam de aceeaşi vârstă cu mine se angajează. Ce să mai, s-a ajuns la maturizarea generaţiei, cel puţin din punctul acesta de vedere. Ceea ce mă amuză, uitându-mă aşa, prin societate, este că foarte mulţi sunt ofensaţi de unele posturi care le sunt oferite sau de salariile ce vin cu ele.

Unii eu impresia că merită mai mult, alţii că pot mai mult. Ce e drept, fiecare dintre noi are un mod de a ne plasa undeva în societatea corporatistă, fie că ştim că suntem mai deştepţi decât Maricel, iar el are un salariu de 12 milioane, deci eu ar trebui să am mai mult, sau eu ştiu să împing şi vagoane, faţă de Gheorghe care nu ştie decât să curăţe cartofi. Ideea-i că mereu ne vedem dintr-un punct de vedere subiectiv, poate câteodată obiectiv, dar cu siguranţă, niciodată realist. (obiectiv, nu-i neapărat realist, realismul include o doză de obiectivism şi ceva subiectivism).

Ceea ce nu realizează majoritatea este că nu eşti singurul care e mai deştept decât Maricel, şi cu siguranţă sunt mulţi care ştiu să împingă şi vagoane şi să cureţe şi cartofi. So, de ce meriţi tu mai mult? De ce eşti tu special?

Tocmai asta este. Nu eşti special. Pentru că, la fel ca tine, mai sunt muţi oameni care se cred deştepţi, şi poate unii chiar sunt. Pentru a fi special încearcă să faci ceea ce nu prea fac ceilalţi – Fill the gaps – adică să vadă situaţiile în ansamblu şi să intervină acolo unde nu intervine nimeni. Nu eşti special dacă eşti cel mai bun designer, sau cel mai bun programator, sau cel mai bun măturător. Eşti special dacă eşti ceva la care eşti cât de cât bun şi în plus ştii să comunici, ştii să îi respecţi pe ceilalţi, precum şi munca acestora, deoarece sunt puţini care fac acest lucru. Nimeni nu are timp decât pentru a face munca lui, dar câteodată îţi faci munca mai uşoară dacă îi ajuţi pe alţii, acolo unde nu îi ajută nimeni şi probabil au nevoie de ajutor.

Fill the gaps, ’cause you’re not special. You will be more valuable then most after that.