stai si te holbezi pe balcon la oamenii care trec. sunt din ce in ce mai rari.. merg din ce in ce mai greu. totul parca e mai lent, masinile se raresc si ele. un fel de liniste asurzitoare iti astupa urechile.. soarele ia in brate toate formele din jurul tau.. e caaaalld.. e foarte cald. asfaltul se topeste sub picioarele care de abia le mai poti misca. astepti o adiere ce sa iti stearga lacrimile de caldura din coltul fruntii, dar nu vine. incerci sa mergi mai repede pentru a se crea un fel de curent.. dar e inutil, te incalzesti si mai tare. mergi pe trotuare lipsite de orice umbra. peste tot e doar linistea calduroasa a soarelui.. nimic nu mai misca, totul se topeste intr-un amalgam irespirabil.. please