Knowledge is power. Information is liberating.

Ma uitam mai devreme in cosul de gunoi de langa birou si am observat cum toate lucrurile de acolo ma reprezinta. Cu siguranta niciunul dintre noi nu apreciaza gunoiul. Pana la urma, avem firme specializate care sa ne ia gunoiul, astefel incat sa nu traim langa el. Si cu toate astea, gunoiul, in general, ne poate spune foarte multe despre “autorul” sau.

Daca verific, cosul de langa mine, la prima vedere se observa cateva pahare de apa, cateva ambalaje de pachete de biscuiti de la LU, un ambalaj de paine prajita, cred ca e si un iaurt campina cu fructe.. anyway, acum, nu va asteptati sa va fac si o analiza psohologica pe propriile gunoaie. Insa ganditi-va putin, poti afla extrem de multe despre o persoana, in functie de ceea ce lasa in urma sa, fie ca este la propriu, fie ca este la figurat.

Hmm, poate, daca viitoare, daca vreti sa nu afle nimeni nimic despre voi, distrugeti gunoiul. Hmm. Cred ca la Rebu lureaza numai psihologi, sau studentii la psiholgie ar trebui sa faca practica la rebu, iar la sfarsitul zilei sa faca portretele psihologice ale oamenilor din zona respectiva. Anyway, nu despre asta vroiams a vorbesc cu adevarat. Ci mai degraba, de oamenii aceia, care se comporta exact ca si cosul de gunoi, in acest caz, adica cei care odata ce interactionezi cu ei, pastreaza multe din informatiile despre modul tau de viata, de gandire, despre tine, in general. Pana la urma, incepe sa sune putin a servicii secrete si alte rahaturi aici, dar cam asa e.

Tot ceea ce facem, modul in care vorbim, gandim, mergem, alergam, culorile preferate, asezarea farfuriilor in fata la masa, gesturile, ticurile, expresiile.. tot, ceea ce inevitabil “lasam in urma”, ne va da de gol intr-o zi.. Chiar si dezordinea are o “semnatura” a celui care a facut-o.. se intampla de multe ori sa gasesc anumite lucruri, deranjate, si de cateva ori, e usor de dat seama cine si-a bagat nasul, numai din simplul mod in careau fost “rasfoite”..

In aceasta societate, unde cu totii folosim, telefoane, mobile, internetul, numai e nimic al nostru.. toate visele ne zburda pe geam, catre alte apartament, gandurile ne trec prin minte sincronizate cu ale altora la mii de kilometri, si nu e conincidenta. M-am saturat sa nu pot sa am gandurile mele fara sa fie stiute si de altcineva. M-am saturat ca telefonul sa ma asculte cand eu nu ii vorbesc. M-am saturat de “controlul informatiei”.. de fapt m-am saturat de control in general… al oamenilor, al obiectelor.. orice fel de control.. totusi trebuie sa recunosc.. vreau sa ma sune si pe mine cineva la telefonul public din Universitate.. how cool is that?!.. poate tocmai de aceea.. hmm