O întâmplare negativă poate submina sute de întâmplări pozitive.

Cum stăteam eu astăzi, mâncând prune, mi-am adus aminte de cireşe. Nu există logică în propoziţia anterioară, aşa că nu o mai căutaţi. Cireşele sunt pe placul multor oameni, totuşi pentru cei cărora nu le plac, puteţi înlocui cireşele cam cu orice fruct care are un singur sâmbure – vişine, prune, caise, piersici, etc.

Ştii, când tocmai ai cumpărat cireşe şi mergi acasă, le speli şi începi să mănânci din ele.. şi mănânci una, două, trei.. şi la un moment dat observi că una are un vierme. Din acel moment vei desface toate cireşele care vor urma pentru a te asigura că nu au şi ele viermi şi chiar dacă nu vei mai găsi absolut niciuna stricată până la ultima, chiar şi pe aceasta o vei desface.

Ideea e simplă, îţi pierzi încrederea pe care o aveai că cireşele nu ar avea viermi. Pentru ca vedeţi voi, încrederea nu o atribuim doar altor oameni, dar tuturor obiectelor, si întâmplărilor. Avem încredere ca un scaun pe care urmează să ne aşezăm nu se va rupe cu noi şi nici ca lustra din tavan ne va pica în cap. În schimb, dacă un scaun se va rupe cu tine, cu siguranţă vei fi mult mai suspect înainte să te aşezi pe alte scaune, sau dacă vei vedea vreodată o lustră câzănd din tavan cu siguranţă nu vei mai trece pe sub vreuna, vreodată.

Încrederea e ca virginitatea – o pierzi o singură dată.

Totuşi, data viitoare când vei mânca cireşe, dacă acestea arată bine, vei verifica doar dacă primele 3-4 vor avea viermi, apoi iarăşi nu te vei mai uita la ele, deşi e posibil sa descoperi pe parcurs că unele au. Şi atunci, se va repeta întâmplarea de mai sus.

Concluzia?!

1. Oamenii pot avea încredere în oameni la fel de bine cum pot avea şi în fructe, obiecte sau întâmplări;
2. Oamenii îşi pot pierde foarte repede încrederea, bazându-se pe întâmplări singulare şi se poate să nu o mai recâştige niciodată;
3. Fiecare lucru/persoană nou/ă care arată ca şi cum am putea avea încredere în acesta/aceasta va câştiga o parte de încredere, deşi este foarte posibil ca alte lucruri/persoane să ne mai fi “trădat”, deoarece nu aplicăm neîncrederea pe categorii de lucruri/persoane (ex: nu trebuie să ai încredere în niciun bărbat, sau în niciun scaun) ci aplicăm neîncrederea bazându-ne pe anumite gesturi/comportamente/trăsături ale obiectelor sau persoanelor;
4. Ne puteam recâştiga încrederea în ceva, doar atât timp cât acel lucru/persoană a suferit o modificare. ex: Scaunul care s-a rupt cu tine are acum picioare noi, mult mai rezistente;
5. Un singur moment de neîncredere face mai mult decât zeci/sute de momente “de încredere”

P.S. Nu, prunele acestea pe care le mănânc încă nu au avut viermi.