Despre Ucraina s-ar putea spune multe, în special de istorici și politologi. În ceea ce urmează, neavând studii de specialitate în niciul din domeniile anterioare, voi încerca să descriu pe baza experiențelor personale pe care le-am avut în această țară câteva din problemele cu care se confruntă populația ucrainiană, în încercarea de a ne ajuta să înțelegem mai bine vecinii României. Cele prezentate vor fi evident concluzii subiective.
Ucraina și-a găsit cu greu independeța, unii ar spune că încă o mai caută. O țară fondată, la fel ca România la granița imperiului Rus și Turc care nici nu i-au acordat prea multă importanță la început.
Apoi, Ucraina a trecut prin multe probleme la începutul secolului trecut care i-au schimbat societatea pentru o perioadă lungă de timp, câteva din acestea incluzând:
· Primul Război Mondial în care Ucraina a luptat în mare parte de partea sovieticior, dar având totuși și un număr considerabil de oameni care au luptat împortiva acestora;
Pe lângă toate acestea, un număr foarte mare de persoane au murit din cauza Foametei Ruse și a Holomodorului (foamete ce a afectat Ucraina – peste 3 milioane de morți, considerat un genocid al Sovieticilor asupra Ucrainei de mai multe state ale lumii – România nefăcând parte din această listă momentan)
În urma acestor războaie, și a problemelor cu care s-a confruntat, Ucraina a făcut apoi parte din URSS, din care a reușit să se dezlipească și să își obțină independența în 1991, pe 16 Iulie 1990, când noi încă ne reveneam din cea mai brutală mineriadă, fiind semnate actele care au pus bazele acestei decizii (90% din populație a votat la referendum dezlipirea de URSS).
În urma independenței și a crizei ce a lovit fostele state sovietice după destrămarea URSS, oamenii în Ucraina au început să se separe în două grupuri majore – cei naționaliști, care susțineau valorile Ucrainiene și doreau de cele mai multe ori o apropiere față de Europa și SUA și cei rusofoni, care doreau ca Ucraina să revină într-un fel sau altul alipită de Federația Rusă. În tot acest timp, până acum câțiva ani, Ucraina folosind totuși limba Rusă ca limbă oficială, o schimbare legislativă în acest sens făcând predarea în limba rusă ilegală precum și trecerea tuturor documentelor oficiale în Ucrainiană, de câtre alianța politică naționalistă ce s-a născut în urma Revoluției Portocalii.
Probabil majoritatea vor spune că este normal ca Ucraina să își regăsească valorile naționale și să repună limba Ucrainiană în drepturi, ceea ce am crezut și eu inițial, însă ținând cont că în urma problemelor sociale precizate mai sus, un număr foarte mare de ruși au fost aduși în Ucraina pentru a continua pe de o parte procesul de industrializare al Sovieticilor și pentru a rusifica mai departe Ucraina, acum în țară se află un număr extrem de mare de oameni care nu au vorbit niciodată Ucrainiană și au fost obligați să o folosească (în special copiii).
Cu atât mai mult, faptul că mulți oameni au trăit în Uniunea Sovietică și au putut să obțină diplome învățând la universități din Moscova (spre exemplu un coleg care a terminat un Doctorat în Computer Science la începutul anilor ’80 (da, 1980) la Universitatea de Moscova), se simt frustrați că ai lor copii nu vor putea avea aceleași posibilități pe care ei le-au avut.
În același timp, un număr tot mai mare de tineri, în special din Ucraina de Vest, unde valorile naționaliste s-au păstrat mai bine și care nu au avut beneficii sesizabile în timpul URSS, susțin pe deplin procesul de naționalizare ca un proces natural.
Așadar, avem o țară împărțită în două geografic – Vest / Est, dar și social – naționaliști / rusofoni.
Ceea ce mi s-a părut cu adevărat interesant însă este faptul că oamenii conviețuiesc fără probleme (vizibile) și lucrează împreună, ies împreună, sărbătoresc împreună, dar preferă să nu discute despre acest lucru. Probabil că orientarea politică este momentan cel mai tabu lucru din Ucraina și va rămâne așa pentru că Ucraina nu are cum să meargă în una din direcții fără a isca probleme majore.
Contextul este întregit prin faptul că în majoritatea orașelor, în centru există un tanc, simbol al câștigării celui de-al Doilea Război Mondial, sau al victoriei revoluției Bolșevice (depinde pe cine întrebi). Partea interesantă este că se spune că aceste tancuri sunt gata oricând să fie puse în funcțiune, țevile de tun nefiind umplute pentru dezafectare. Astfel, Ucrainienii au în permanență în subconștient dramele războaielor duse și un potențial război gata să înceapă cu un inamic invizibil sau poate chiar cu vecinul de bloc.
Pe lângă asta, Ucraina este dependentă aproape total de Rusia din punct de vedere energetic, cu atât mai mult, o foarte mare parte a gazelor care intră în Ucraina doar o tranzitează și merg spre Europa. De aceea, Ucraina este o miză importantă atât pentru Rusia cât și pentru Uniunea Europeană, doar că nimeni nu știe care ar fi rezolvarea fără violență. Cu atât mai mult, dacă Ucraina va merge și mai mult spre independență, Rusia va putea oricând declanșa o revoltă prin simpla întrerupere a gazelor, precum în multe ocazii. De asemenea, reapropierea de Rusia, ar crea mari probleme Ucrainei, urmând a fi trecută într-o zonă gri de către statele vestice, iar faptul că țara nu reprezintă niciun alt interes pentru acestea în afară de tranzitul de gaze, va face din Ucraina o Rusie fără pic de atractivitate economică.
În tot acest timp, Președinții Ucrainieni pro-vestici sunt otrăviți de către (se presupune) serviciile secrete rusești, iar actualul președinte ține relații strânse cu Rusia dar declară că dorește integrare europeană.
Nimeni nu mai știe ce se întâmplă și pe drept. Oare ce se va întâmpla cu această țară ruptă în aceste bucăți invizibile, momentan devorate doar de politicieni corupți?