unplugged

Probabil cu toții ați auzit de trupa Timpuri Noi.
Unii dintre voi poate chiar știți că este prima trupă românească ce a avut un videoclip difuzat pe MTV Europe și MCM. Cu atât mai mult, melodia era în Română.

Unele dintre piesele lor cunoscute și astăzi au fost scrise chiar înainte de 1990, cum ar fi – Perfect – îl puteți vedea pe Artan cum îl ironizează pe Ceaușescu în Club A în 1987! https://www.youtube.com/watch?v=twO0w7N9SM8&feature=youtu.be&t=17s, iar multe au marcat pe cei care și-au petrecut tinerețea la începutul anilor ’90 – https://www.youtube.com/watch?v=PPbgrx3TtNg.

Un alt record, de asemenea important pentru muzica românească este că pe 20 Mai 1994 a fost prima formație din România care are un concert unplugged. Ca și comparație, este în perioada în care în afară unplugged-ul era la modă, într-o oarecare încercare de ieșire din muzica influențată de electro-ul anilor ’80 – celebrul concert unplugged al Nirvana spre exemplu, a avut loc pe 18 Noiembrie 1993.

Mi-a trebuit ceva să-mi dau seama de cât de importanți au fost Timpuri Noi pentru muzica noastră, cu atât mai mult să înțeleg multe din versurile lor, dar la un moment dat mi-am dat seama că deși am fost contemporan cu ei, nu am nici măcar un album al lor. Mare fan unplugged în general, acum mai bine de 5 ani încercam să aflu dacă știe cineva unde se poate găsi albumul – https://twitter.com/aurelian_s/status/14711353579. Evident, nimeni nu știa nimic, și am mai tot căutat ici și ‘colo albumul – to no avail.

Zilele trecute a pus cineva pe facebook un video cu Partizan – formația începută de Artan după plecarea din Timpuri Noi – și din una în alta, iar am ajuns la albumul unplugged. Îl mai caut o dată, și culmea.. îl găsesc pe OLX de vânzare – pus cu 2 zile înainte – 25 de lei.

Încep demersurile, ca la câteva ore să reiasă la suprafață un articol de pe vice – despre “Cele mai nasoale coperți din istoria muzicii românești” – http://www.vice.com/ro/read/cele-mai-nasoale-coperti-din-istoria-muzicii-romanesti-365. Printre ele, și coperta albumului Timpuri Noi, aceeași care a fost folosită și pentru albumul Unplugged. Îmi zic în gând că sigur o să mai fie cineva care își aduce aminte și începe să caute albumul.
La mai puțin de 30 de minute, vânzătorul de pe OLX mă întreabă dacă sigur vreau albumul că a mai primit și alte întrebări. 25 de lei, două zile, plus un curier de 20 de lei mai târziu am în mână una dintre puținele casete ale albumului încă disponibile.

Problema mea acum este simplă – cine mai are casetofoane?

P.S. #1 Legat de coperta albumului – scoasă din context pare ciudată, dar contextul era altul – mineriade, comuniști vechi, Ion Iliescu – https://sictireli.files.wordpress.com/2011/06/ion-iliescu.jpg (e din același film nu?). De fapt, Dan Iliescu (fondator al trupei), mereu a avut un stigmat – https://www.facebook.com/video.php?v=708564382525751, ceea ce mă duce la:

P.S. #2 Astăzi, 21 Octombrie 2015, Ion Iliescu a fost pus sub învinuire pentru crime împotriva umanității – http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Ion+Iliescu+reaudiat+in+dosarul+Mineriadei

P.S. #3 Mai multe despre albumul Unplugged Timpuri Noi: http://www.muzicisifaze.com/trupa.php?alb=299&cat=1&id=136

P.S. #4 Pentru cei născuți mult prea de curând, începeți de aici documentarea: https://en.wikipedia.org/wiki/Compact_Cassette

 

Related Posts:

October 17, 2014 | In: personal

Duminica Blondului

Foto: Mihai Tociu

 

M-am născut în a 288 zi a anului 1986, acum 28 de ani și 2 zile și pentru fiecare dintre cele 10229 de zile de când sunt născut am trăit într-o țară condusă de un -escu.

Fix 1313 zile mai târziu, în Duminica Orbului, țara a ales un alt -escu, partea importantă fiind faptul că oamenii chiar au ales, în ceea ce se presupune că au fost primele alegeri libere ale României.

De atunci s-au mai perindat alți doi -escu și cam atât. Suntem 28 de ani mai târziu și e suficient.

Peste 16 zile, va avea loc primul tur al alegerilor prezidențiale din România din 2014. Eu sunt puțin sătul de -escu (deși, culmea, sunt unul dintre ei).

Anul acesta voi vota pentru prima dată fără să am dubii și fără să clipesc. Ștampila mea va merge pe actualul primar al Sibiului – Klaus Iohannis, într-o Duminică, sper eu, a “Blondului”.

Related Posts:

Astăzi a avut loc un incident la Gurvern.

Mai exact, Adrian Sobaru, cunoscut pentru protestul din 2010 în care s-a aruncat de la balconul sălii de plen a Parlamentului, a intrat cu mașina personală în curtea Guvernului, forțând bariera.

Partea interesantă este că mașina este o Dacie 13010 break. Nu vreau să îmi imaginez care sunt procedurile anti-tero ale pazei de la Guvern, dar mă gândesc că dacă poți intra cu o Dacie 1310 fără prea mari probleme, cu un camion nu te oprește nimeni. Suntem safe oricum, serviciile veghează!

Pe de altă parte, tot astăzi a avut loc audierea Președintelui-Director a TVR, Stelian Tănase. Asta în urma unui interviu în care se plângea de faptul că se fac mari presiuni politice. Introducerea pe care a făcut-o mi s-a părut foarte bună. Deși nu a dat clar nume, cred că a arătat că poate și că nu are probleme în a spune că nu este normal ceea ce se întâmplă. Puteți urmări declarația mai jos, iar toată audierea este disponibilă pe site-ul TVR.

Ce se va întâmpla până la urmă cu TVR-ul? Va depinde fix numai de ce fel de oameni va avea la conducere (inclusiv în consiliul de administrație și cel director, care de cele mai multe ori include o serie de politicieni), dar cred că precedentul declarațiilor lui Stelian Tănase este unul de bun augur. Cum ar veni, guvernul a fost atacat de două ori astăzi.

Related Posts:

Undeva pe la jumătatea lui Iunie mi-am dat seama că mă îngrășasem foarte mult. Ajunsesem la 79 kg, ceea ce era record absolut pentru mine. Cu atât mai mult, părea că orice aș fi mâncat, corpul meu avea să decidă că vrea să folosească pentru mai târziu.

Mi-am zis că “gata!”, s-a dus vremea cu metabolismul rapid care arde tot ce bagi în corp însă am decis că era momentul să slăbesc. Mă simțeam greoi și mă obosea fizic uneori. Chiar dacă alergam, mi-am dat seama că înlocuiam toată energia depusă cu alta, și chiar și în plus. Am decis că trebuie să-mi fac un plan. Cu nu sunt adeptul curelor de slăbire și ale diferitelor tipuri de înfometări, mi-am zis că pot să reușesc doar prin mai multă mișcare.

M-am hotărât că primul pas e să îmi dau seama câtă mișcare făceam în acel moment și am zis că ar fi bine să văd mai exact cât merg pe zi – până la urmă, munca în fața calculatorului nu te solicită prea mult. Așadar, m-am găsit într-o seară căutând aplicații care folosesc telefonul ca și pedometru pentru a-mi calcula numărul de pași. Am găsit rapid una ce se numea Noom Walk: Pedometer. Părea să fie ce căutam, însă am găsit o aplicație de la aceeași oameni cu un nume interesant – Noom Weight Loss Coach! Părea să fie exact ce căutam – cineva/ceva care să mă ghideze. Am urmărit video-ul de prezentare și a avut sens – fără cure, fără prostii fără o săptămână mere, una carne, una apă – totul părea straight-forward. Așa că am instalat aplicația și am început să o folosesc.

La început m-a întrebat câteva date despre corpul meu și mi-a spus să aleg care este ținta de greutate. Cum în mintea mea aș fi fost extraordinar de încântat dacă ajungeam sub 73 (pe undeva pe la 71-72), am zis că pot pune o țintă mai joasă și am ales 70 de kg. Mi-a arătat un plan de slăbit conform căruia urma să scad în greutate câte puțin în fiecare săptămână până ajungeam la cele 70 de kg. Părea că aș ajunge undeva în Noiembrie. Noiembrie?!.. cine are timp până atunci? mi-am zis.

Am început să am grijă ce și cum mănânc. Tot ce mâncam sau beam puneam în aplicație și așa conștientizam cum mă afectează fiecare pahar cu vin, fiecare friptură, și tot așa. Am descoperit că unele lucruri merg mai bine, altele nu. Oricum.. a fost relativ greu la început, mai ales că nu am respectat planul de pe aplicație și am încercat să îl fac și mai greu decât era – cine avea timp până în Noiembrie? De asemenea, am început să fac constant mișcare, era important să mă țin de program. Asta părea și cea mai dificilă parte.

După vreo lună jumătate, am început să folosesc din ce în ce mai rar aplicația, însă am rămas cu învățăturile primite și cu informațiile din articole.

Șase luni și cinci zile mai târziu, cântarul de sub mine a arătat 69.9kg! Fără cure idioate, fără stres prea mare și fără rezolvări rapide și de durată, doar cu informație, cu tehnologie și cu voință. Iar acesta este graficul cu evoluția greutății mele în timp:

graph

 

Related Posts:

Given that we live only a small part of what there is in us – what happens with the rest?

(Night Train to Lisbon)

În fiecare loc în care dormim, ceva din noi rămâne mereu prezent. De fiecare dată când capul îți atinge o pernă, o parte importantă din tine se atașează locului acela și nu mai pleacă de acolo.

De asta, după ani de zile în care călătorim dintr-un loc în altul ne dăm seama că ne este dor de locuri în care nu am mai fost de mult. De asta, la sfârșitul vieții ne simțim ca și cum am trăit în zeci de locuri și nu într-unul. Tot de asta, atunci când ne întoarcem într-un loc pe care îl cunoaștem ne simțim ca și cum ne-am regăsit o parte la un moment dat pierdută.

Oamenii se atașează de alți oameni, de animale, dar la fel de mult se atașează și de locuri, locuri care le-au oferit la un moment confort. Iar acele parți din noi care ni se desprind dispar doar atunci când acel loc dispare. De asta, ne este foarte greu să acceptăm demolări ale locurilor în care am fost vreodată și de multe ori simțim o lipsă când așa ceva se întâmplă.

Cea mai mare parte din viață mi-am petrecut-o într-un oraș aflat la o margine a țării. M-am născut într-o noapte înnorată, în Alexandria, iar până la majorat nu am părăsit de multe ori granițele orașului. O mare parte din mine încă se afla acolo și acolo va rămâne mereu, indiferent dacă sunt în Reykjavík, Köln sau New York.

Noapte în Alexandria

Din această cauză, am hotărât ca anul acesta să sprijin festivalul Ideo Ideis, ajuns la a VIII-a ediție. Un festival organizat de foști colegi, de prieteni cu care am pierdut suficiente zile și nopți împreună. Deși o parte din mine a rămas acolo, eu nu am rămas și consider că odată ce te extragi dintr-un loc, va trebui la un moment dat să „plantezi” ceva înapoi care să crească în locul pe care l-ai lăsat liber.

Este un gest minor, dar anul acesta mi-am luat concediu doar pentru a merge în Alexandria. Să mă regăsesc și să dau orașului ceva înapoi. Datorită unor oameni ca toți acești tineri care organizează evenimentul, orașul nu va dispărea și odată cu el nici noi cei care ne-am născut și am dormit acolo.

Ne vedem Joi, da?.. în Alexandria, evident.

 

Related Posts:

Conform World Health Organization, biroul regional European, legile românești sunt scrise în limba Romani.

Deși originea confuziei este clară, greșeala este cam mare pentru o astfel de organizație.

Unul din exemple este aici (în secțiunea “Reference details”).

2013-08-06_0204

Related Posts:

July 22, 2013 | In: drumuri, personal

Reykjavík með öllu

Te-ai gândi că viața este foarte fragilă la capătul lumii, însă Islanda este poate unul dintre cele mai bune exemple că nu este chiar așa.

Am ajuns în Islanda după ce m-am tot gândit să merg aici de mai multe ori în ultimii doi ani. Adevărul este că, în special vara, transportul plus cazarea aici sunt foarte scumpe. Până la urmă lucrurile s-au așezat ca să pot scrie în sfârșit primul post din Reykjavík, în timpul unui apus superb. E de fapt prima oară când văd soarele mai mult de un minut de când am ajuns. Localnicii spun că este cel mai rece Iulie din ultimii mulți ani. Poate ține și asta tot de un fel de noroc, însă cu tot cu ploaie și vremea urâtă, viața aici se desfășoară absolut normal.

West Reykjavik view of the sea

Zilele trecute, o fetiță se dădea în leagăn, cu geaca impermeabilă și gluga-n cap pe o ploaie măruntă „de vară”. Tatăl ei citea o revistă pe o bancă din apropiere și mai strângea din când în când fularul în jurul gâtului.. doar e Iulie.

Ai zice că localnicii sunt frustrați din cauza asta, dar nu e deloc așa. Îți vor spune că iarna aici nu e frig și că recordul negativ de temperatură este -18° C în Reykjavík. „La tine în țară care este recordul de temperatură?”.. Și au dreptate, nu o fi Întorsura Buzăului Reykjavík, dar nici temperaturile nu se compară.

Totuși sunt și lucruri cu care e greu să te obișnuiești – spre exemplu lumina continuă care te face să nu poți dormi – nu știi ce oră e, în special dacă e înnorat. Poate fi 10 dimineața, la fel de bine cum poate fi 10 seara. Arată la fel. Răsăritul ține patru ore, apusul iarăși patru.. noaptea, e o glumă – soarele se ascunde puțin după orizont, suficient cât să lumineze în continuare cerul. În cel mai întunecat moment, poți citi o carte fără altfel de lumină, fără prea mari probleme. Am înțeles abia după 2 nopți nedormite rolul draperiilor negre din toate locurile. Iarna în schimb e invers, și e greu de imaginat.

Toată apa caldă provine din adâncuri, direct încălzită.. mai e doar puțin tratată. Chiar și așa, are un miros puternic de sulf, cam ca și izvoarele minune din multele stațiuni balneare ale României. Te obișnuiești cu mirosul constant de sulf de la duș, mai ales când știi că nu trebuie să ardă niciun RADET păcură ca să o încălzească și automat nici boli respiratorii nu prea sunt. De fapt, Islanda este pe locul 4 la speranța de viață (locul #3  în rândul bărbaților și #9 pentru femei).

Toată energia electrică provine tot din surse regenerabile, nu mai e nevoie nici de fracturare hidraulică nici de certuri idioate la TV pe astfel de teme – au curent, au apă caldă, și timp pentru alte probleme.

Spre exemplu, tinerii din Reykjavík sunt indignați că acum un an jumătate a fost închisă cea mai populară locație pentru concerte. Într-o lună urmează o altă închidere a unei alte asemenea locații. Mai rămân câteva mai mici și o sală de spectacole modernă dar care nu e acceptată de tineri din cauză că nu este suficient de underground și nu răspunde cerinței lor, din punct de vedere al prețului și al ofertei de concerte.

Alcoolul este scump și majoritatea persoanelor preferă să se amețească de acasă și să mai consume doar câteva beri în oraș. Până la urmă ieșim în oraș să umflăm notele de plată?.. nici gând. În weekend se bea organizat – Vinerea și Sâmbăta, începând cu 11-12 noaptea. Pe la 3 este apogeul – și al efectului alcoolului și al petrecerilor. Vara găsești o varietate de oameni – localnici, dar și foarte mulți străini – de la africani la australieni, și înapoi. Toată lumea se cunoaște, toată lumea e relaxată, și toată lumea flirtează mai mult sau mai puțin direct. Nu contează cine ești, de unde.. cu atât mai mult, dacă nu ești în baza de date a aplicației minune, deja ai sărit peste câteva etape. De multe ori petrecerile se termină cinci baruri mai târziu, dimineața, pe la vreun after party pentru cei mai tineri sau în pat pentru restul, dar nu înainte să se consume tradiționalul hot-dog „með öllu” (“cu de toate”).

Reykjavík este unul dintre cele mai sigure orașe din lume, ca de altfel toată țara. Nu există animale sălbatice, iar oamenii sunt atât de neinteresați să-ți facă vreun rău încât trebuie să ai cu adevărat ghinion sau să fii prost să ți se întâmple ceva.

Afară, soarele încă apune și va mai apune vreo oră și ceva. Acesta a fost sfârșitul primului weekend în Islanda. Din Reykjavík, toate cele bune.

Related Posts:

Vrem către SUA sau către UE

Apropo de http://www.zf.ro/politica/basescu-romania-nu-mai-are-alta-directie-decat-vest-cu-escala-la-bruxelles-11091721

Related Posts:

Podcast: Episod 1

Articole:

Music: Jubilee – Acoustic guitar Vol. 1

Related Posts:

Abonează-te prin Email

Categorii

Foto

111411001001919917896878863857