Aurelian

Potrivit datelor emise de Asociaţia Română pentru Măsurarea Audienţelor, posturile TV româneşti au pierdut 180.000 de telespectatori, în medie, în Februarie, faţă de Ianuarie, pe segmentul Prime Time. În timpul zilei, scăderea a fost “doar” de 134.000 de telespectatori.

Poate că nu doar presa scrisă e pe moarte.

(via Pagina de Media)

“In the future, everyone will be world-famous for 15 minutes.” (Andy Warhol)

Luni, 1 Martie 2010. Orele 15:46. România. Sibiu.

Trenul intră în gară cu multă greutate, cu mişcări asemănătoare  unei babe grase ce încearcă să se ridice de pe scaun. Degeaba mergi cu “săgeata albastră”, dacă arcul este roşu de rugină. La fel ca şi fundurile noastre, suntem bucuroşi că am ajuns şi nerăbdători să coborâm după un drum de 300 de kilometrii, parcurşi în 6 ore şi 40 de minute.

Luni, 1 Martie 2010. Orele 8:11. România. Timişoara.

Trenul accelerat o mie şase sute douăzeci şi patru (în cifre: 1624), pleacă de la linia 2. După o călătorie cu o viteză medie de 45 km/h urma să ajungem acasă, tot la linia 2, în urma unui weekend care şi pentru Johnny Bravo ar fi fost ciudat (vezi: Johnny Bravo – Twilight Zone Jonny)

Luni, 1 Martie 2010. Orele 7:50. România. Timişoara.

Ne-am pus deja bagajele sus. Totul e ok, locurile sunt bune, ceasul din tren arată următoarele: 15.10.2029 07:49 . Măcar ceasul merge bine, îmi spun.. şi apoi îmi dau seama că am împlinit 43 de ani.. doar este 15 Octombrie 2029.  Adică tocmai am trecut de vârsta la care ar fi trebuit să găsesc răspunsul vieţii şi am tuturor lucrurilor.

Luni, 1 Martie 2010. Orele 12:50. România. Vinţu de Jos.

Băi, trebuie să luăm ceva de aici.. Intrăm, în restaurantul Sunshine. La o masă, un cuplu sextagenar savura două ţuici mici. Arată aproape la fel de ciudat ca şi noaptea… – No bine, ia ceva şi hai odata!. 3 Lei mai tarziu, ne întoarcem în tren cu o pungă de pufuleţi şi o apă plată.. Cred că îs expiraţi pufuleţii ăştia.. dracu vine să ia pufuleţi de aici.. Verific punga.. A se consuma de preferinţă înainte de: 15.10.2010.. Mda!

Luni, 1 Martie 2010. Orele 7:20. România. Timişoara.

Băi, eu nu vreau să apar la televizor… -Păi, de ce dracu ai semnat aia?..

Duminică, 28 Februarie 2010. Orele 11:00. România. Timişoara.

Băi, dar eu cum îmi usuc părul?.. Oare au feon ăştia? – În hotelul asta?.. mi-e foarte greu să cred.. 3 stele pe dracu, poate 3 sferturi de stea. Anyway, mă duc să văd jos dacă au…

4 minute mai târziu

Am făcut rost de feon.. Evident, că nu aveau.. dar mi l-a dat recepţionera pe al ei… -Băi, dar miroase a ars.. – Nu contează mă, e blondă recepţionera, e ok.

Duminică, 28 Februarie 2010. Orele 13:00. România. Timişoara.

Piaţa Victoriei din Timişoara e plină.. Vânzătorii de mărţisoare sunt la posturi. Sute de oameni se înghesuie pe la fiecare să vadă ce are.. Aglomeraţie, lume multă.. Într-un final, reuşim totuşi să ajungem în partea cealalta a pieţei, care nu este populată de tarabagii..

Salut, sunt Dan Finţescu de la Prima Tv… în slow motion, văd doi cameramani cum se poziţionează fix în faţa noastră. .. dacă răspundeţi la 2 din 3, atunci premiul e al vostru… ce dracu se întâmplă?.. il ştiu pe ăsta, prezenta toate emisiunile acelea de adolescenţi .. ce vrea de la noi?.. .. Aşadar, nu trebuie decât să răspundeţi la nişte întrebări din cultură generală. Premiul pe care îl puteţi câştiga este un feon.. Mda!

Duminică, 28 Februarie 2010. Orele 12:30. România. Timişoara.

De abia descoperisem centrul Timişoarei.. Sibiul e mai fain.. de o mie de ori.. Ce magazine.. În faţa mea, văd un jandarm, lângă el o domniţă cu microfon şi un tip cu o camera.. Nu văd niciun logo, probabil vreo televiziune locală.. ce dracu fac aştia.. Hai mai într-o parte.. numai în background la un jandarm nu vreau să apar la tv. Ne dăm mai într-0 parte, jandarmul ne urmăreşte cu privire şi de odată atacă. Cel cu camera vine peste noi, microfonul este pus şi el în scenă rapid.. Din partea Jandarmeriei Timiş vă oferim acest mărţişor şi vă urăm o primăvară excelentă.. Merci, ciao!.. – Ce dracu, ma.. de ce nu l-ai pupat? Tocmai îl vedea nevasta la tv cum e pupat de tot felul de femei. Mda.. numai la televiziunea din Timişoara nu mai apărusem..

Luni, 1 Martie 2010. Orele 14:00. România. undeva pe drum spre sibiu.

De abia aştept să ajungem.. Nu mai îmi simt fundul.. - da.. şi eu.. Mi s-a făcut şi foame.. – Da, şi mie.. şi ştii ce aş vrea acum? O ciorbă de perişoare.. Chiar am poftă.. dar oricum acasă nu am nimic, tu măcar trebuie să ai ceva mâncare gătită.. au făcut ai tăi ceva..

Luni, 1 Martie 2010. Orele 16:00. România. Sibiu.

Băăii.. când am ajuns acasă, aveam ciorbă de perişoare.. Mda!

• aș propune să se contruiască un software care să anunțe pe cei de la sales când un client are șanse mari să fie nemulțumit pentru că plătește prea mult pentru prea puțin;
• nu aș fi spălat pe creier de idea că lucrez într-o multunațională și că sunt încă unul din ceilalți corporatiști;
• nu aș încerca să le fac contra-oferte clienților care deja au făcut cererea de portare a numărului și care spun clar că sunt foarte dezamăgit de serviciile oferite până în acest moment de Vodafone;
• nu aș spune că este vina clientului pentru că nu a sunat la relații cu clienții pentru a se interesa de oferte mai bune;
• mi-ar fi rușine pentru că lucrez în această companie;
• nu aș purta tricouri roșii;
• m-aș angaja la Orange ca să îmi dau seama că și aia sunt la fel de varză;

P.S. După cum spuneam..

• aș avea mereu o cană mare plină cu monede pentru a da restul până la suma care este scrisă pe aparat (recunosc că mi s-a întâmplat de 2 ori în Sibiu);
• aș știi exact care sunt adresele și dacă nu aș știi, as întreba înainte să mă asigur;
• nu aș pune mai mult de 1(un) brăduleț din acela de oglindă;
• nu aș umple mașina de materiale promoționale electorale cu PDL;
• nu aș asculta posturi de radio de rahat – Kiss FM, Radio ZU, 21, și restul radiourilor care au playlisturi formate din: muzică românească, house, dance, manele, beyonce sau rihanna, etc;
• aș încerca să fac duș chiar în fiecare zi și să nu put a transpirație sau.. a alcool;
• nu aș mai pune întrebări stupide încercând să am discuții despre nimic.. aș încerca să am un subiect clar;
• aș merge normal.. ca orice alt șofer;
• nu aș refuza niciodată, nicio cursă;
• nu aș mânca în pauza de masă shaorma (bucurești), sau mici de la Real (Sibiu);
• aș vrea să mă fac șofer pe ambulanță;

Într-un comentariu pe BusinessMagazin, mi-am exprimat părerea în legătura cu mult prea anticipata tabletă Apple – iPad:

Recunos că nu am fost niciodată un fan al produselor Apple. De fapt nu am fost niciodată un fan al oricăror produse ce sunt scoase pe piaţă doar cu scopul de a scoate o versiune “mai bună” din 6 în 6 luni. Apple, la fel ca multe alte companii din lumea asta încearcă să folosească acest model de business prin care ei fac profit nu prin faptul că vând cate o/un tabletă/telefon/computer/etc unui om, ci mai degrabă faptul că îi vinde un produs îi asigură acestuia o doza de “dependenţă”. Dacă vreţi Apple merge pe acelaşi principiu ca şi traficanţii de droguri.. contează să cumpere o dată.. a doua oară va reveni cu siguranţă.

Cunosc mulţi oameni care au devenit pur şi simplu obsedaţi de această marcă şi au ajuns să cumpere de la un simplu iPod Nano apoi un MacBook, apoi un iPhone.. etc.. Sunt la fel de sigur că un număr izbitor de mare de oameni se va înghesui să cumpere şi acest nou iPad. Deşi gradul de utilitate şi de nevoie al oamenilor pentru un astfel de dispozitiv este comparabil cu gradul de utilitate/nevoie al unui pai – nu îţi trebuie neapărat, dar dacă îl ai îl poţi folosi.. deşi nu îţi trebuie dar dacă tot îl ai…

Apple, odată cu acest produs intră într-o nouă era, cea a produselor inutile apărute doar pentru că ei au ajuns în punctul în care dacă ar produce şi rahat (turcesc), şi ar pune logo-ul lor acolo oamenii tot ar sta la coadă 2 zile să îl cumpere.

Personal, consider că Apple jigneşte inteligenţa utilizatorilor săi, ignorând de atât timp dorinţele în materie de “deschidere”, care până acum au fost trecute cu vederea exclusiv pentru că lucrurile aduse în plus cu fiecare versiune nouă a produselor, făceau ca utilizatorii să uite pe moment sau să treacă peste ceea ce doreau. În schimb se pare că odată cu lansarea iPad-ului multi utilizatori au rămas cu ochii în soare. Zvonurile care sunt de cele mai multe ori benefice pentru Apple au făcut ca tableta să dezamăgească, deoarece oamenii se aşteptau la cu totul altceva. Cel puţin asta se poate înţelege din reacţia investitorilor.. http://www.google.com/finance?client=ob&q=NASDAQ:AAPL

Poate că nu toate merele care zboară se mănâncă şi poate cu atât mai important ar fi din când în când să ne oprim şi să ne întrebăm ce ne face pe noi fericiţi.. Poate ar trebui să depăşim momentul de frustrare economică pe care îl suferim de ani de zile şi să nu mai încercăm să avem “cel mai tare gadget”.. care nu va face altceva decât să ne rupă şi mai tare de o realitate oricum fragilă.. ci să fim mai umani.. mai cu picioarele pe pământ.. cu muzică live cântată de niste oameni care stau în faţa ta.. cu articole dintr-un ziar care miroase a tuş şi cu carţi cu colţurile îndoite pe care să le simţim cu mâinile noastre.. nu să “desenăm” cu degetele o iluzie pe un ecran “Made in China”.

Pentru a înţelege cu adevărat ce urmează să povestesc aici, trebuie neapărat să vedeţi mai întâi acest video:

Ipoteza:

Buun, trecând mai departe, de vreo cinci zile.. mi-am luat două pisici. Au vreo 6 săptămâni, nu  rod mobila, dorm o mare parte a zilei şi nici mizerie nu fac. Toate bune şi frumoase, doar că…. de când le-am luat, am petrecut tot timpul lângă ele.. sau mai bine zis ele lângă mine.. Exceptând cele câteva dăţi când am ieşit până în oraş, şi momentele când dorm, ele petrec timpul doar înjurul meu…

Aşadar, de când le-am luat.. nu mai am timp pentru my nothing box.. de cinci zile sunt doar in the cat box.. ceea ce e cam nasol..

Concluzia:

Nu se ştie..