Aurelian

Sibieni, a venit momentul pentru un al doilea TweetMeet Sibiu după cel din Iunie.

Vrem să ne vedem Vineri, 27 Noiembrie 2009, incepând cu orele 19:30. La PlayOff Sibiu, str. Octavian Goga, nr. 1, în spatele Sălii Transilvania (hartă).

Pentru a confirma participarea, vă rog să completaţi acest scurt formular.

Cine vine?

Prișcă Adrian-Constantin – @Nosfer
Flaviu Comănescu-Balla Luchian – @fcbl
KenaSiu – @KenaSiu
Constantin Tovisi -
Marius Ciuchete-Paun – @ciuchete
Ana-Maria Ciovica – @laCiovique
calin blaga – @calinblaga
adriana horstman – @ingAdriana
Andrei Adam – @100lemons
Muntean Dragos – @dvisiondesign
Bucsa Silviu – @tombuton
Cristi Rus – @cristirus
Ștefan-Mircea Rusu – @SaltwaterC
Isaila Gheorghe – @pancusb
Laura Lazar – @lalychen
Cosmina Sipos – @CosminaSipos

Când aveam 4 ani(1991), mă trezeam pe la ora 6. Mă trezea maică-mea să mă ducă la cămin, ea plecând spre serviciu la 7 fără câteva minute.

Am urât căminul. Nimic nu a fost parcă mai urât decât acel loc absolut odios, unde te obligau să dormi după amiaza.. Noroc că nu a durat mult.

Când am început să merg la grădiniţă, deja mă puteam trezi la 7. Şi totuşi nici la grădiniţă nu mi-a plăcut. De fapt mi-a displăcut aşa de mult încât la 5 ani am ales să rămân singur acasă decât să mai merg la grădiniţă.

Când am ajuns în şcoala primară, mă trezeam tot pe la 7. Începeam orele la 8 şi uram acele dimineţi în care doar gerul mai putea să mă trezească din somn cu adevărat. De abia aşteptam să ajuns în clasa a V-a. Pe lângă faptul că urma să fiu “mare”, aveam să nu mai mă simt obligat să mă trezesc dimineaţa(la noi în şcoală, clasele V-VIII învăţau după amiaza), pentru prima dată în mulţi ani. Părea eliberator.

Când am ajuns în gimnaziu, am realizat pentru prima dată că “nu am timp”. Mă trezeam uneori şi la 8:30 (ceea ce la acea oră părea “târziu”) dar din cauză că orele de şcooală erau puse după amiaza, părea că nu ai prea mult timp de nimic. Şi totuşi era mult mai bine decât în şcoala primară.

Când am început liceul am revenit la a mă trezi la ora 7, sau mai exact la 6:40. Aceea era ora. Dimineaţă de dimineaţă, 6:40. Şi de fiecare dată aveam doar un singur lucru în minte – “Încă o oră.. ce bine ar fi dacă mă trezeam la 8.. încă o oră.”  Pe la 17 ani, propoziţia a început să capete şi mai mult sens – “Când mă voi angaja trebuie să mă angajez la o firmă unde să îmi pot permite să mă trezesc la ora 8.”

În facultate mă trezeam ba la 6 ba la 10.. în funcţie de cum aveam cursuri..

Şi apoi m-am angajat.

La început mă trezeam la ora 7:30 pentru a ajunge la serviciu cât de cât la timp.. Apoi, ritmul bucureştiului m-a forţat să schimb acest lucru. Aşa că m-am hotărât să mă trezesc atunci când corpul meu va dori acest lucru.. a se vedea punctul 2 din listă. În general mă trezeam pe la ora 8.. Voluntar sau nu.. ajunsesem să fac exact ceea ce vroiam de multă vreme – să mă trezesc la 8. Dar vedeţi noi, nu întotdeauna ceea ce vrei rămâne neschimbat, iar ora 8 începea să pară “prea devreme”… “încă o oră”. Şi totuşi, nu se mai putea încă o oră..

Şi apoi m-am mai angajat odată. Undeva unde nu mai eram obligat să plec nicăieri. La început programul era destul de fix – 9 – 18, aşa că mă trezeam la 9 fără 5 minute.. iar apoi totul a început să fie flexibil. Programul a devenit la fel de fix ca şi bioritmul meu..

Astăzi am o singură regulă în legătură cu trezitul. Dacă mă trezesc şi mi-e somn, mai dorm, nu contează cât e ceasul.

Nu mai mi-am “cerut o oră” de mai bine de un an jumătate. Alarma la ceas nu o mai folosesc în mod regulat de mai bine de 2 ani. Nu mai m-am trezit la ora 7 în mod regulat de 4 ani.

Concluzia e aceeaşi:

2. .. trezeşte-te ca şi cum mai ai încă 3 milioane de ani de trăit, dormi suficient, nimic nu îţi face mai mult rău decât somnul redus, nici măcar cafeaua pe care o bei pentru a te trezi.

Ştiu, nu se poate mereu şi nu am zis să faci asta acum. Dar dacă acum eşti “la cămin”, măcar peste 20 de ani poate ai să te trezeşti când vrei. Peste alţi 20 de ani, când poate se va trezi şi România.

I’ve been using Twitter for some time now, and twitter is a pretty interesting piece of software when it comes down to how people interact and how do they communicate.

Now, i’m not an expert in sociology, or anything else for that matter, but some patterns do emerge and they’re quite easy to follow on twitter.

One of them, which i want to talk about today is the “Please RT” effect. I’m sure that if you have a Twitter account you’ve seen this millions of time. But, what i also noticed is that most of the time, the information that i get from those twits, is really not that interesting. Actually, i would say that a “Please RT” twit has higher chances of being something irrelevant then the others do.

Why do people use “Please RT” ?

Usually, people use this expression in order to get the others’ attention on subjects that they think it’s important or want to be important. It is usually used for promoting a website(although, it’s usually an article on that website that gets re-twitted), an idea, a project, or something that the author wants/needs people involved in.

Who uses  “Please RT” ?

There are two kind of twitter accounts that use the “Please RT” expression when twitting:

• professional accounts
• personal accounts

I split them, because they usually have different interests. For example, an organization that wants to rise the awareness on some of it’s projects, a website that starts a contest, or just needs traffic, etc

Meanwhile, a person might use the “Please RT” phrase if they want to promote a project that is related to them in some way, or something that will be indirectly beneficial for them  in case that twit get’s re-twitted, let’s say, a million times. Please note the ‘indirectly’ word there.. as almost never will someone ask a re-twit on something that is directly beneficial for them, but will always be some indirect benefit.

eg.

1. Help me pay the rent. Donate! http://p.ly/juKwE Please RT!    WRONG!
2. Looking for someone that is good at completing forms without looking at them and has a PayPal account? Please RT CORRECT!

Now, getting back to the serious matter, if you look closely, you’ll see that most of the people that add a “Please RT” at the end of their twit, are people that don’t have a strong personality, are unsecured, and constantly looking for attention. After all, it’s not really hard to understand that.

Now, lets brake down the the users into three groups and see exactly who needs attention. I took a sample from the search list of about 40 different twitter accounts that posted a “Please RT” twit (note: the people that actually re-twitted what the others have already been saying are not included here). Here’s what i got:

• pro/organizations accounts : 13
• women: 10
• men: 17

It seems like men are more likely to use the “Please RT” phrase, much more likely than women, although the numbers of accounts made by women is a little bit higher on twitter then men accounts, and both men and women tend to twit equally as i found out from this report.

So, now that you know a bit more about the “Please RT” effect.. do you have a twitter account? If so, what do you think about the “Please RT”? Do you agree?

* Please note that this article is not about the people that actually re-twit what the others are saying, but about the people that start a “Please RT” trend.

** The above report is not accurate at all and not representative. Feel free to create a tool to examine all the twitter accounts and see if you can get more relevant data.

Pe 17 Octombrie va avea loc GeekMeet #2 Sibiu.

Aşadar să nu plecaţi din Sibiu, dacă sunteţi aici, dacă nu, să veniţi în acea Sâmbătă. Vor fi speakeri ce reprezintă companii internaţionale, dar si agenţii interactive foarte cunoscute în Romania, mai multe detalii vor apărea în curând.

Detalii

Găsiţi mai multe informaţii pe blog şi puteţi urmări şi discuţia de pe Spixii.

Înscriere

Vă puteţi înscrie folosind acest formular.

Deşi niciunul dintre noi nu poate afecta economia mondială, ea ne poate afecta pe toţi. Fiecare dintre noi este o rotiţă într-un angrenaj enorm, şi deşi fiecare aducem o contribuţie infinit de mică economiei mondiale, aceasta se poate lipsi de fiecare dintre noi aşa cum se lipseşte un ceafă-lată de coaja unei seminţe.

_{Photo by woodleywonderworks}

Cu toate astea toată lumea, de aproximativ un an, nu a făcut altceva decât să se îngrijoreze de această “economie-globală”. Ne este frică de ea şi credem că în orice moment ne poate “scuipa” afară şi nu vrem asta. De ce? Poate pentru că trăim într-o societate unde avem nevoie de bani pentru a trăi? sau poate pur şi simplu ne-a fost indusă această nevoie. Poate că dacă am distruge toate fabricile, băncile,blocurile şi toate clădirile care există, chiar mâine am găsi moduri de a supravieţui fără bani. Pentru că vedeţi voi oamenii nu au nevoie de bani ca să se nască aşa cum nu au nevoie de bani nici pentru a trăi, atât timp cât au apă de băut şi o prună de mâncat.

Dar nu vreau să intru în toată teoria conspiraţiei cu toată lumea lucrează de fapt pentru a îmbogăţii o mână de oameni ai planetei – deşi eu o consider adevărată, dar poate totuşi mai sunt şi corporatişti care citesc asta acum, aşa că nu are sens să dezbatem problema degeaba.

Revenind la economia globală şi starea ei de sănătate.. explicaţia e foarte simplă – atunci când unii o freacă, li se scoală altora… exact aşa funcţionează economia asta… Aşa că data viitoare când stai în biroul tău şi iei o pauză de la dat buzz-uri pe messenger, ia întreabă-te: Eu oare pe a cui o frec acum de fapt?