de cand sunt in bucuresti am preferat sa merg cu metroul decat sa merg cu ratb-ul. nu ca as avea ceva cu cei de la ratb, insa e prea multa aglomeratie pentru mine, asa ca prefer metroul. insa indiferent daca mergi cu metroul, sau cum troleibuzul, observi peste tot acele bare(cred ca asta e pluralul :P ) de care se presupune ca ar trebui sa te tii.dimineata, cand nu prea e loc in metrou nu imi place sa privesc oamenii sunt prea multi, simt cum imi iau aerul.. nu imi place.. ma sufoc, asa ca nu ma intereseaza prea mult ce fac, insa in restul zilei(in afara de seara, cand iar e aglomeratie), prefer sa stau si sa vad cum interactioneaza ei cu metroul. majoritatea vor sa stea jos, si cum se elibereaza un loc, dau drumul la bara de care se tin cu mare grija si pornesc in picaj catre locul liber. insa in cazul asta nu ma intereseaza cei care stau jos, ci cei care stau in picioare. cei care folosesc acele bare pe post de sprijin.sunt mai multe tiputi de bărişti*. sunt cei care se tin de bara aia de parca in orice moment urmeza sa se termine lumea, mai sunt cei care se tin de ea, doar ca sa nu adoarma… bara, pentru ca ei deja dorm. astia din urma sunt acei oameni care la franele mai bruste ii vezi sburand prin vagoane.insa in cei aproximativ 1 an si jumate de cand folosesc constant metroul, am inceput sa apreciez din ce in ce mai mult aceste elemente de siguranta si ce mai vor ele sa fie. sunt mereu la locul potrivit, chiar daca in metrourile vechi se mai intampla sa nu fie deloc. mereu cand merg cu metroul, pot spune ca am o relatie speciala cu bara, deoarece pur si simplu ma identific cu ea, din momentul in care o ating prima data cu palma si incep sa imi infasor degetele in jurul ei pana cand iau usor mana de pe ea, lasand degetele sa se “prelinga” peste suprafata ei. insa cel mai mult imi place sa imi “asez” bine degetele in jurul ei. sa o simt cel mai bine. cred ca dupa vizual, simtul tactil imi este cel mai dezvoltat si imi place foarte mult. asa ca nici bara din metrou nu face exceptie, atunci cand pun mana pe ea, imi place sa simt ca si cum corpul meu face parte din ea, sau ea din corpul meu, este inca o extensie.. asa cum e si mana. imi place sa simt fiecare imperfectiune a ei, si liniile create cand a fost prelucrata. insa exista si momente cand nu imi place atingerea barei.. atunci cand a stat cineva cu mana chiar pe locul acela si este calda.. pur si simplu nu imi place.. trebuie sa fie rece. nu imi place caldura celorlalti, in special pe bara de metrou.aa mai sunt si chestiile alea de plastic in metrou, de care se presupune ca trebuie sa te tii.. insa niciodata nu sunt bune de nimic. prefer bara. e ferma, ai incredere in ea. iti da incredere in ea.so.. bara din mijloacele de transport. am o reltatie foarte speciala cu ea. “i support bara”! :Pok, azi asta a fost, pentru maine.. hmm well, stati sa ma gandesc..:

• scrum de tigara printre taste
• cani de cafea pe masa
• gunoi pe strazi