tac. incerc sa imi pastrez cuvintele pentru ceea ce o sa urmeze.. poate o sa am nevoie de ele putin mai tarziu. nici nu stiu. acum ce e drept nu mai am cuvinte multe. adica mai am, dar mi-e greu sa le consum cu orisicine. e ciudat cum cu unii nu am ce sa vorbesc iar cu altii as vorbii o viata-ntreaga. ma trezesc de multe ori in mijlocul unor discutii cu mine pe care stiu ca nu le voi termina niciodata. vreau sa nu mai vorbesc cu mine. mi-a facut asa o pofta de cuvinte dulci, pe bune chiar am. asa presarate cu zahar pudra din loc in loc si cu mar ras pe deasupra.da, tin pentru mine.. zambesc cand stau sprijinit de stalpi la metrou.. zambesc pentru ca stiu si pentru ca vreau sa stiu numai eu. cel putin pentru moment am nevoie sa nu dau cuvintele astea afara din mine. le mai tin putin, am si eu nevoie de o reincarcare, macar asa putin , oricum aveam impresia ca sunt plin, dar nu se stie cand o sa mai am ocazia. am ajuns sa nu vreau sa pun fotografii pe deviantart, doar pentru ca nu vreau sa vorbesc, pentru ca nu vreau sa le dau afara din mine si sa share with the others. nu acum.am ajuns sa imi scriu mailuri ca sa imi aduc aminte ce nu vreau sa uit. vanataile s-au vindecat, la propriu, din pacate. ieri seara am numarat toate pietrele de pe drum, erau multe. pacat ca era un numar prea mare, nu il pot retine de unul singur. momentan nu pot sa vorbesc cu voi toti, dar pot sa comunic.

• what else is on tv?..
• mai ma uit odata la filmul asta
• nu vreau sa fiu impacat

Tapadh leat13