unrecognizable to myself.

cum sa scriu cand stiu ca nu pot eu sa scriu.. stau aici cu presiunea pe mine.. ca vai, oare cine o sa citeasca ce scriu eu si imi dau seama ca nu pot sa mai scriu nimic.. nimic. am prea multe de spus, dar nu pot sa le mai spun. pentru ca unii imi citesc mailurile, altii blogurile, altii mintea, altii totul. nu mai am nimic al meu. si partea proasta e ca eu as da cu mare drag share, numai ca unii chiar nu au idee cum sa share si cu atat mai mult ma seaca de tot de toate energia pe care o mai am prin mine, pe undeva. ma oboseste, m-a obosit si in ultimele cateva nopti. chiar incerc, pe bune incerc ceva ce n-a mai incercat nimeni, pardon, sunt sigur ca a mai incercat, numai ca nu a stat sa scrie intr-un blog, intr-un mail care este citit de cine nu trebuie, intr-o nimic.. am nevoie sa imi exprim simtirile si trairile fara sa stau sa ma gandesc cine le citeste, insa atunci cand vad cine le citeste ma apuca groaza cateodata.ma lasa rece tot, dar ma incalzeste in acelasi timp. as vrea sa nu mai ma incalzeasca macar un timp.. nu situ cat de scurt sau de lung, dar m-am plictisit sa vad cum energia mea se transforma in rahaturi si se duce pe nimic. pe locuri moarte, pe oameni morti, pe sentimente inecate. imi vine sa vomit, tot de vreo cateva nopti incoace. cand ma gandesc prea mult, imi vine sa vomit. maine:

• mamaliga
• telenovela
• ..