in primul rand. este adaptata dupa ideea intalnita in Ce vor femeile. acolo aparea in reclama facuta pentru nike si era ceva de genul: no games. just sports. ma rog, trebuie sa vedeti filmul ca sa intelegeti toata treaba.. insa plecand de acolo, mi-am dat seama ca viata de zi cu zi s-a transformat in ceva extrem de complex. intr-un joc foarte greu, unde trebuie sa fii atent in orice moment ce faci ce zici, cum faci si de ce.. pentru ca mereu cineva va fi acolo ca sa te simti aiurea daca ai facut ceva gresit. insa de cele mai multe ori toate aceste lucruri ne fac viata mult mai grea, mult mai limitata, cand ele se presupune ca ar trebui sa o simplifice. m-am saturat sa mi se spuna atunci cand imi scot telefonul din buzunar “lasa ca si eu am tot unul din asta”.. de parca ma doare pe mine in fund de ce telefon are el, sau chiar i s-a parut ca ma simt complexat ca nu am nu stiu ce dracu telefon. hainele sunt facute sa iti tina de frig, telefoanele sa comunici prin ele.. ma rog, nu e vorba de asta. ca de cele mai multe ori nu astea sunt jocurile.. jocurile ni le facem noi singuri.. atunci cand incercam sa nu dam foarte multe inforamtii despre noi altcuiva pentru ca ni se pare ca daca ne va cunoaste prea bine noi vom fi mai vulnerabili. atunci cand incercam sa aflam ceva de la altcineva, insa acesta nu vrea sa ne spuna acel lucru si folosim tot felul de mijloace de a ajunge la acea discutie fara sa creem impresia ca am fi insa interesati de asta. si ar fi sute, mii de exemple. M-AM saturat de toate aceste jocuri, care nu ma ajuta cu nimic, decat imi fac viata mult mai complicata. se presupune ca omul simplifica mereu. insa mie mi se pare ca mereu ne complicam pentru ca putea simplifica. si chiar daca rezultatul final este foarte mult simplificat procesul prin care trecem este extrem de complicat. nu mai vreau toate aceste “jocuri”.. vreau pur si simplu viata. nu mai vreau ascunzisuri de care chiar nu este nevoie. vreau ca toata lumea sa inteleaga ca viata-i simpla si misto.ufff.. i really need simplicity.. or at least i miss it!ok, ok, stati sa ma gandesc.. maine.. este 6 decembrie.. da.. right..:
- luna superficialitatilor
- i got myself an yo-yo
- prietenul meu, curierul
Kiitti(multumesc in finlandeza)
3 responses to “no games. just life”
Aurelian pentru prima oara simt ca ai gandit exact ca mine…probabil gandim noi in majoritatea cazurilor, dar acum chiar imi place ca ai scris exact despre lucrul pe care-l urasc cel mai mult!!! Simt in multe zile din viata cand trebuie sa ma prefac, si uneori ma prefac fara sa vreau, sau pur si simplu ca ceilalti sa nu vada cum sunt eu cu adevarat. Acelasi lucru il vad si la cei din jurul meu, numai ca ei s-au prefacut atat de mult incat asa traiesc acum, asta e felul lor de viata. Am observat ca toti se complica, si inevitatbil efectul se rasfrange si asupra mea.URASC lucrul asta!!! E ironic : e greu sa incerci sa traiesti simlu! Poate ca incepem sa suferim de noul sindrom!! In orice caz, m-am saturat la fel ca si tine de ascunzisuri si de oameni care nu vad viata asa cum e ea! Mersi
Ehh….o tema cu adevarat interesanta este :luna superficialitatilor! sper ca pe asta o vrei scrie :) Bafta
Ai perfecta dreptate! Deja imi este scarba sa ma mai plimb prin orasul asta cretin. Originalitatea si personalitatea la romani nu sunt mai presus decat cele ale unei oi! Daca nu te imbraci de la nike, adidas, kenvelo, etc, esti considerat sarac. Daca nu ai ultimul tip de telefon esti considerat prost. Daca nu ai aparat foto cu mp3 (imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand aud) esti considerat “varza”. Daca asculti muzica mai veche de 1 an, esti considerat afon. Daca esti baiat si nu ai trusa de voiaj Nike, pe post de geanta casual esti considerat lipsit de gust.
Referitor la gentile nike…ma uimeste prostia umana. Merg pe strada (ma rog, pe trotuar, alaturi de masinile “babanilor”) si vad “turme” de pseudo-baieti, geluiti, cu ghete de fotbal in picioare si cu blugi “armani” care isi etaleaza cu o mandrie proasta, gentile lor smechere. Fiecare isi flutura comoara pe langa corp…fiecare isi tine in asa fel geanta, incat sa se vada semnul ala kilometric, sa stii dom`ne ca e NIKE. E NIKE chiorule! “Ce rucsac ai tu ba? Nootka? Baaa…esti prost! Uite aici. NIKE!”
Am ajuns sa urasc toate marcile astea din cauza snobismului. Am ajuns sa nu ma mai plimb prin parcuri din cauza snobismului. Am ajuns sa nu mai intru in magazine din cauza…snobismului.
Oameni cretini. Oras cretin.
Aleg: i got myself an yo-yo …barem e ceva ce nu starneste furie.
hey! pe mine m-a amuzat expresia “ajutati-ma cu managementul pilonilor”..hihi..anyway, cred ca o sa-ti dai seama cine e important in viata ta si cine nu (desigur,e o multime mereu in schimbare), iar pt maine as prefera prietenul meu curierul..