Până nu de mult, eram student la Cibernetică. Dar într-o zi când m-am plictisit de acest lucru. Mi se părea o pierdere de timp, un motiv în plus de stres şi în plus, chiar nu-i vedeam rostul văzând în jurul meu prea mulţi oameni ce nu aveau absolut nicio legatură cu cibernetica, sau cu programarea.

Din păcate, învăţământul românesc este inutil în acest moment, sau, mă rog, este la fel de util precum lampa lui frati-mio de laptop (pe care nu a folosit-o niciodată deşi a cumpărat-o cu multe luni în urmă). Exact aşa este şi învăţământul în timpul generaţiei mele. Nu face decât să scoată pe bandă oameni care de cele mai multe ori nu ştiu nimic despre domeniul pe care l-au terminat. Îmi este scârbă când văd ce oameni sunt la Cibernetică, o facultate care este percepută ca fiind una elitistă. Nu este!. Este o facultate ce este în mare parte plină de oameni care au fost puşi de părinţi să vină aici pentru a se putea lăuda prietenilor ca fiul sau fiica lor este la Cibernetică. Şi dacă nu i-au pus părinţii să dea acolo, au venit ei la facultatea aceasta, “pentru că vreau să învăţ programare, că am eu prieten care are un amic ce lucrează la Gugăl şi am auzit că se câştigă bine, ba au şi mâncare gratis.”

Câţi din aceşti oameni vor învăţa vreodată programare suficient cât să o folosească mai departe?.. Nu se ştie însă măcar se vor alege cu o foaie pe care va scrie că ei sunt programatori. Nu contează că nu ştiu că C# nu vine între C@ şi C$ şi nici că nu o să lucreze ca programatori vreodată.

Şi, da. Este o frustrare. Eu am vrut să învăţ mai multă programare. Dar n-am avut cu cine.