I’m having second thoughts about writing this…nu mai tin minte cati ani aveam. probabil vreo 12, sau ceva pe acolo. era perioada in care (re)descoperisem tevile de cornete. cred ca era hobby-ul meu cel mai de pret in acel moment. nu exista lucru care sa ma faca sa ma simt mai bine si sa ma relaxeze mai mult atunci decat sa trag cu cornete. o ocupatie destul de intalnita in generatiile sanatoase de copii ce au trait inainte de “superficializarea” asta. ‘sistemul’ de tevi era compus din 3 tevi, fiecare de 50 de cm. aveau o culoare verde inchis, si erau lipite cu un fel de scoci doarte colorat si sclipitor(era o toneta langa scoala ce avea asa ceva). pana si tiganii ar fi fost gelosi pe ‘pusca’ mea. eram foarte mandru de ea. nici macar nu ma interesa ca habar nu aveam sa fac cornete cum trebuia sau ca ma dureau obrajii suflad toata ziua prin chestia aia. eram foarte fericit. si toate astea pana intr-o zi.mai exact seara unei zile. nu mai tin minte ce anotimp era.. insa probabil primavara sau toamna, tin minte ca eram imbracat mai gros. eram afara cu inca “3 prieteni”(.. identitatea lor nu este importanta in desfasurarea evenimentelor). ei, ceva mai mari decat mine. deja se intunecase bine, in cartier nu mai se vedeau decat luminile in camerele de apartamente. pe strazi nu mai trecea nimeni. ei, cei 3, observa la un moment dat un caine, era chiar o catea, sa fiu mai exact. era undeva intr-o gradina de langa o statie trafo(din aia care alimenteaza cartierul cu energie electrica). ei se ascund intr-un copac in spatele statiei si incep sa traga in cainele ala cu cornete. nimic deosebit. plictisit de ‘scenariu’ incep sa ma plimb cu tevile mele pe langa statia trafo.. ma asez pe o baca si incep sa fac cornete.. ma plictisesc.. trag in copaci. mai fac altele. trag in masinile parcate la 5 m de mine. mai ma ridic, mai ma duc la ‘astia’ sa vad ce fac. same thing.. vad la un moment dat intr-un bloc apropiat cum o vecina(baba) statea si privea pe geam toata intamplarea.. de fapt nu vedea mare lcru, intunericul nu prea era de partea ei. ma rog.. seara s-a sfarsit, nu mai tin minte ce s-a intamplat. ziua urmatoare. eram iarasi pe afara cu tevile mele.. cu cornetele mele.. cu sperantele mele. nu mai tin minte exact ce s-a intamplat, insa cum tot valul de cronete trecuse peste toti copii din cartier, cartierul se transformase in ultimul timp intr-un adevarat depozit de hartie. peste tot erau cornete, hartii rupte, coperti de caiete. asa ca locatarii mai in varsta au inceput sa ne reporseze(eram mai multi, as I was saying) sa strangem mizeria facuta. ma rog, in toata cearta se alatura si vecina respectiva ce cu o seara in urma privea pe geam si .. out of nowhere spune ceva de genul: “… da, ca si nesimtitul asta(se referea la mine), tragea aseara cu cornete in cateaua aia din gradina. si mai a si vazut ca eu il vedeam, dar tot nu s-a oprit… NUMAI TU TRAGI CU CORNETE!” se apropie de mine si imi da o palma.. nu m-a durut fizic, insa psihic, cred ca a fost socul vietii mele. nu am fost insultat intr-o maniera mai cruda decat atunci niciodata. nu m-am simtit mai neputicios si mai nedreptatit niciodata. cearta s-a inceiat repede. eu eram insa complesit de trairile interioare. lacrimile au inceput sa tasneasca intr-un mod incontrolat pe toata fata mea. neputinta interioara a rabufnit sub forma unui hohot necontrolat de plans. m-am intors catre fratele meu, doar cu corpul si i-am cerut cheia, imi era rusine sa ma vada cineva asa. imi era rusine ca traiam, imi era rusine ca plangeam pentru cineva ce nu merita asta. insa nu plangeam pentru nimeni. plangeam pentru mine si pentru ca nu puteam sa fac nimic si pentru ca mi-era prea rusine sa vorbesc. prea rusine sa ma adresez celorlalti, chiar daca stiam ca am dreptate. am plecat imdiat in casa. speram sa nu ma intalnesc cu nici o vecin. nu vroiam sa mai ma vada nimeni in starea aceea. trupul imi storcea sufletul prin ochi.. ma simteam atat de dezamagit. si neputinta sinceritatii ma durea si mai tare. era aproximativ ora 17, nimeni nu era in casa. am luat o perna, m-am asezat cu fata in ea pe canapeaua din sufragerie. nu vroiam sa mai ma vad, nu vroiam sa mai ma aud, nu vroiam sa mai vad nimic nicodata si nici sa mai traiesc ceva. orice. am udat perna aia in mai putin de 5 minute pe toate partile. ma durea nedreptatea facuta din ce in ce mai mult. si nici macar nu realizam de ce plangeam. dar simteam cu ochii din ce in ce mai umflati nu vor sa se mai deschida si sa mai vada lumea asta, pe cei din jur.. ma simteam folosit si in acelasi timp ranit de propriile fericiri, pana la urma daca nu aveam teava de cornete nimic nu s-ar fi intamplat… din acel moment am pierdut multe si am inteles si mai multe. din acel moment nu prea am mai stiut cum sa plang, nu am mai tras cu cornete ca inainte, nu am mai avut incredere in nimeni, nu am mai salutat majoritatea vecinilor, nu am mai respectat pe nimeni care nu ma cunoaste, nu am mai tacut cand mi s-a facut o nedreptate, nu am mai vrut sa aud, nu am mai vrut sa vad.si acum tin minte cum imi venea urlu de durere, de suparare si ce e cel mai rau de nedreptate. o palma .. si nici macar nu avea dreptate.. nu eu am tras cu cornete. pe cuvant!