Salut. mă numesc Gabriel, am 20 de ani și studiez la o facultate din Germania. Sunt născut în Alba Iulia și cum nu aveam prea multe opțiuni acolo, decât să merg în Cluj, am zis că mai bine merg în Leipzig.

Îmi place orașul și am început să îmi fac câțiva prieteni aici, dar și ei sunt tot din afara Germaniei. Este puțin mai greu să te integrezi dar știu că o dată ce voi termina facultatea voi avea opțiunea să mă mut într-un oraș mai mare. Mă gândesc dacă să rămân în Germania sau să merg în altă țară. De întors în țară, nu cred că voi face asta, deși am toți prietenii și familia acolo.

Uneori când mă plictisesc mă plimb pe străzile din oraș. Îmi place să ies în special duminica – nu e nimeni pe stradă. M-am gândit că poate voi reuși să îmi deschid o mică afacere aici și îi voi aduce și pe ai mei să mă ajute.. dar cine știe?!.. mai e mult până acolo.. [râde]

De abia aștept să mă întorc în țară de Paște.. De obicei de Paște și de Crăciun vin acasă. Vara lucrez aici la un restaurant micuț al unui turc, mai scot și eu banii de buzunar.

Ce-mi lipsește cel mai mult din România?.. Îmi lipsesc magazinele deschise non-stop, aici nu vezi așa ceva.. dar aici e altă cultură. Oamenii ăia au și ei case, familii.. de ce să stea noaptea la serviciu, mai bine o petrec cu copii lor. Dar cel mai mult îmi lipsesc prietenii, deși vorbesc cu ei în fiecare zi pe facebook, dar e altceva să bei o bere cu ei față în față.

Oricum, la început e mai greu.. apoi te obișnuiești, deși încă te simți ca un străin uneori.

Gabriel nu există,..

We are the geo-whored generation. The generation that will be emotionally crippled not by the lack of friends but by their lack of presence.