Când am auzit prima oară că prietenul care m-a invitat aici pleacă în Mauritius am realizat că nu știu unde este de fapt Mauritius. Mi se părea interesant cum totuși am auzit de acest loc, dar habar nu am unde este. Și atunci mi-am dat seama că nu știu când am auzit prima oară de Mauritiussau în ce context.

Luni după amiaza, în aeroportul din Frankfurt lumea așteată îmbarcarea la poarta C7. Urmează un zbor lung, o trecere în următoarele 11 ore de la -5 grade C la cele +25. Pe un ecran mare de televizor sunt transmise știri. Unii privesc, majoritatea doar ascultă involuntar.. și eu fac la fel. Sunt cu gândul în cu totul altă parte. Dintr-o dată aud că se pronunță “România” la televizor. Era despre protestele din țară..

Marți dimineața, lângă plaja din Flic en Flac, un portar stă pe un scaun tolănit la umbră. Este aproape 11 dar soarele deja arde tropical. Are nasturii deschiși la cămașă, mai are mult până își termină programul – stă de pază la niște magazine, de parcă turiștii au venit să spargă geamurile aici. Ascultă un post de radio în franceză (deși limba oficială este engleza, toată lumea vorbește franceza). Dau să intru în magazin și aud iarași un cuvânt cunoscut.. era iarăși o știre despre protestele din Romania la radioul local.

Sunt absolut convins că paznicul acela habar nu are unde e România, de fapt.. sunt convins că foarte mulți oameni din camera aceea de așteptare pentru îmbarcare nu știu unde este România.. și totuși cu toții au auzit de ea cel puțin în ultimele zile.

Asta se întâmplă datorită ție și mie, cei care am fost (până) acolo, cei care am fost dezamăgiți și nu ne-am mulțumit cu asta, celor care am spus că vrem altceva.

Am reușit mult mai mult decât au reușit cei din Ministerul Turismului. Poate într-o zi, un paznic mauritian va dori sa viziteze România.. acum a auzit de ea.