December 29, 2006 | In: personal

sa lenevesti in pat

socat, putin abstract.. incerc sa merg.. sa ma dezleg. uit sa cobor, putin si mor. aud, ma strig, vomit, mi-e frig. uit sa rimez, mai mult aberez. mi-e frica sa dorm, mi-e frica de somn. nu vreau sa ma ridic, din pat sa ma misc. aici imi e bine, cu tot si cu mine. vrea sa imi vorbiti, din glas nu stalciti. nu cred ca sunt mut, nu vreau sa te fac. cica ma iubesti..si apoi zambesti. eu nu vreau nimic, poate un covrig. dar nici ala-ntreg, vreau sa pot sa merg. sa nu lenevesc, sa nu mai primesc. ca tot ce-am primit, eu nu am simtit. vreau sa demonstrez, fara sa turbez. vrea sa stiu ca pot, sa ma ling pe bot. stiu ca pot, e clar, dar e cam banal. stau si-astept sa plang, stau si ma vad stand. oamenii treceau, din ochi ma priveau. nu pot intelege, ce prin minte trece. eu las garda jos, ca ma simt jegos. ia si ma priviti, este grav sa stiti. ceea ce vedeti nu sunt doar absenti.. sunt ore multe, zile, nopti pierdute. de gandire pline, si chiar prea putine. este ca e greu, sa fiu eu chiar EU?.. uit pe unde merg, uit si-ncep s-alerg. un parfum ciudat, e cam expirat. il cunosc prea bine, e din nou pe mine. am intarziat, e cam de kkt. am avut in minte, seturi noi, cuvinte. am venit acum, ca sunt cam nebun. si vreau sa termin, chiar si acest chin. ca ma cam seca, de mult cuteza. ca eu o am stricat-o, nu am reparat-o. “hai sa o repar”, zise cel zidar. dar nu-i usor, cu acest zavor. ca sperante moarte se intorc pe-o parte. nu vreau sa te mint, dar nu pot sa simt. nu pot pentru tine, ca tin tot in mine. nu pot sa-ti fac asta, nu e bun si gata. stiu ca vrei ceva, dar eu nu-ti pot da. eu am si principii, chiar si-n municipii. nu ma intreba, ca poate as vrea. dar mai bine nu, chiar de ce vrei tu?.. nu doresc a fi, cel de doar o zi. eu vreau altceva, ce tu nu-mi poti da. eu vreau sa iubesc, nu sa te ranesc. intr-o zi departe, nu acum pe spate.doamne, ce greseala, unii sar si zbiara. dar eu nu mai vreau, tot ca ei sa stau. vreau sa fiu mereu, asa cum cred eu. da mai si??.. e rau?? am cam si uitat, v-ai ce am turbat. lunga zi a fost, si eu sunt un prost. tot nu inteleg, de ce vreau sa merg?.. revenim, vezi bine, la ce e in mine. mintea mea e oarba, parca sta sa cada. stau si iar compar, si tot nu apar. explicatii multe, multe si marunte. gata, vreau sa scriu, pe bune sa stiu. vreau cam fara rime, ca mi-e greu, vezi bine… vreau sa ma exprim, nu sa ma reprim. gata cu poetul, ia sa schimb “parchetul”.

da.. ma rog, acum, hai sa incercam versiunea normala.. ma trezesc la 6, adorm la loc cu laptopul pornit pe la 9.. adorm din nou la 9:30, la 10, la 10:15.. asta nu e somn.. visez ca primesc mesaj.. incerc sa gasesc telefonul in vis.. stiam ca l-am lasat langa mine.. nimic.. nu pot. la un moment dat.. un val de buzz-uri ma trezeste.. se pare intr-adevat ca dormeam cu webcamul pornit..mare greseala.. toata ziua am stat in pat.. am incercat sa lucrez la site, am incercat sa fac de toate, dar cel mai mult cred ca am incercat sa mananc, lucru pe care iarasi nu l-am reusit decat acum cateva ore.. adica.. la vreo 18 ore dupa ce m-am trezit prima data.. trebuia sa accept puiul de la lumora.am plecat in oras..pe la 6:30.. eram deja varza.. nu vedeam pe unde merg, nici nu stiam de ce mai ma duc.. asteptam metroul in unirii, si simteam cu lacrimile imi apasau ochii… insa degeaba, nu puteau sa iasa.. cred ca se citea ceva pe fata mea, ca se uitau multi la mine si destul de lung. as fi plans chiar acolo, nu m-ar fi interesat de nimeni. ca nu prea vedeam pe nimeni. doar simteam, simteam un sentiment ciudat.. nu stiam de ce imi venea sa plang. adica stiam, dar nu intelegeam de ce. cred ca neintelegerea ma facea sa ma simt rau.. imi venea sa vomit,oricum mancasem doar niste eugenii toata ziua. dar imi venea sa vomit asa din adancul sufletului.. era o senzatia ciudata..nu stiu exact cum am reusit sa cobor totusi la romana.. urcam scarile, si aproape ca uitasem cu cine trebuia sa ma intalnesc, in mintea mea, era altceva. ma rog.. miroaseam a intalnire nedorita de alexandria.. exact asa miroseam..si cred ca la fel ma si simteam. era ceva fortat.. il simteam, dar trebuia sa fac odata asta, trebuia sa inchei ceea ce de mult deschisesem. ..mi-e scarba de aproape tot.. ma urc inapoi in metrou.. merg spre unirii.. ajung la tineretului, trebuia sa ma dau jos la unirii.. nu e bine.. am innebunit complet.. iau metroul in directia cealalta.. sunt complet debusolat.. vreau raspunsuri.. dar vreau intrebari mai intai.. nu stiu sa nu inteleg.. daca nu inteleg o materie nu imi place.. asa ca de data asta trebuie sa inteleg.. ce zi fatidica.. :

  • subiectiv
  • obiectiv
  • albastru

thank you1

Related Posts:

2 Responses to sa lenevesti in pat

Avatar

lamya

December 29th, 2006 at 09:30

“albastru”

Avatar

maria

December 29th, 2006 at 13:02

asa lenevesti tu in pat Aurelian? imi pare rau dar nu stii definitia de a lenevi in pat :p mai mult ai aberat…..ma rog… hai sa zicem subiectiv

Comment Form

Abonează-te prin Email

Categorii

Foto

111411001001919917896878863857