January 18, 2008 | In: personal

Păstrând misterul

Păstrând misterul

Un email scris acum mai bine de un an care mi-a readus aminte de unul din vechile subiecte de filozofat – legatura intre inceputuri si sfarsituri.

Stii cateodata cand ma gandesc la cum se intampla lucrurile, totul mi se pare asa aiurea si de multe ori totul pare ca un plan. Nu stiu cand m-am nascut dar stiu ca sunt nascut. Nu stiu cand vorbit prima oara, dar stiu ca pot sa vorbesc, nu stiu cand am mancat ultima oara dar stiu ca nu mi-e foame :P .

Ideea e ca sunt foarte multe lucruri care nu stiu cand le-am facut prima oara in viata asta, chiar daca nu imi pot imagina viata fara ele, sau pur si simplu nu ar exista fara ele. Sunt asa de multe si imi dau seama ca toate lucrurile bune au un inceput, insa de multe ori nu stiu care este acela.

Stau si ma gandesc de ce am vrea de fapt sa stim inceputul?.. la ce ne trebuie cu adevarat? singurul lucru care imi vine in minte este ca ne va fi folositor la sfarsit ca sa poti trage linia de final si sa o unesti cu cea de inceput. Ce aiurea! Mereu vroiam sa tin minte cat mai multe despre orice lucru nou care mi se intampla, despre orice si oricine care intra usor(sau nu) in viata mea.

Acum NU mai vreau sa stiu cand incepe, pentru ca nu sunt curios sa aflu cand se termina. Sau poate nici nu se mai poate spune ca ceva se termina daca nu are un inceput.. right?? Plecand de aici, imi dau seama ca eu habar nu am cand te-am cunoscut pe tine. Nu stiu. Pur si simplu nu stiu; sa fi fost oare undeva intre seminarul de birotica si cursurile lui zota?.. Nu stiu , dar parca nici nu vreau sa stiu. Pur si simplu mi se pare la fel de normal sa te cunosc in acest moment asa cum mi se pare normal vorbitul. Nu stiu daca intelegi cu adevarat ce vreau sa spun, insa pur si simplu am impresia ca te cunosc de o vesnicie… de o vesnicie si ceva, insa stiu, stiu ca nu te cunosc si mai stiu ca nici nu as vrea sa te cunosc complet vreodata, pentru ca nu ar mai fi nimic interesant. Asa ca astept. astept sa nu te cunosc niciodata complet, dar sa aflu mereu lucruri noi despre tine, asa cum mereu invat cuvinte noi, fara a ma plictisi neaparat de cele vechi.

De asta imi plac oamenii misteriosi si programarea.. pentru ca mereu mai este ceva de aflat, ceva de descoperit si nu te poti plictisi.

Related Posts:

2 Responses to Păstrând misterul

Avatar

ruxandra

January 18th, 2008 at 22:55

nice! :)

in aceeasi nota, daca tot iti place facultatea, ar fi mai bine sa n-o termini niciodata decat sa renunti. ca tot vorbeam :D

Avatar

sorin

January 18th, 2008 at 23:04

:) nu stiu daca comparatia sta in picioare dar ideea e adevarata. oare lucru asta o sa-ti placa la nesfarsit , oare tot timpul ai vrea ca omul de langa tine sa fie un mister pt tine sau ai vrea sa-l cunosti intr-o mare masura,sa te bucuri de placerea anticiparii unor gesturi sa iti dai seama ca nu-ti mai aduci aminte cand a inceput totul si ca nu poti sa-ti imaginezi viata fara cel de langa tine.cat despre cea a zis ruxandra :) eu unu te sustin,si prin decizia ta esti un om misterios pentru noi cei care te cunoastem…sau poate ca nu :P

Comment Form

Abonează-te prin Email

Categorii

Foto

111411001001919917896878863857