Cum am renunțat să fiu hipster.


M-am trezit într-o dimineață de sâmbătă, mergând spre casă la 6 dimineața, plecând din Control, realizând că nu vreau să mai fac asta și de fapt că nici nu vreau să fiu acolo.

Am jucat chapeau magique, am fost în Control, am fost în Vama Veche de 1 Mai, am fost la “performance-uri” și instalații, am ascultat formații alternative și alternative de formații. Fashion, facebook, dance, street, urban, pălării, ochelari, accesorii, degustări, delivery și atunci, la 6 dimineața mi-am dat seama că nu am rămas cu nimic și că nu va rămâne nimeni cu nimic, pentru că totul nu există.

Dar cum nu cred niciodată că ceilalți merg pe contrasens, am hotârât ca eu să plec de acolo, de unde ceilalți par liniștiți și mulțumiți. De acolo de unde candidați ca Nicușor Dan devin trend pentru că fac infografice cool, nu pentru că spun lucruri concrete.

Dar sunt hater, alt cuvânt pe care aș fi tare încântat să nu îl știu. Nu cred în trenduri pentru că sunt temporare și superficiale iar persoanele care le îmbrățișează sunt la fel. Așadar, mi-am dat seama că nu pot fi hipster îndeajuns dacă nu îmbrățișez trendurile și am plecat. Așa cum am mai plecat la un moment dat, dar acum cu mult mai multă experiență de plecări.

Și tot așa, printre Control, funk, facebook și ateliere stăm noi și credem că așa o să trăim o viață întreagă și apoi se schimbă trendurile, se închid barurle astea și noi mergem mai departe și ne zicem că generațiile următoare sunt futute, când noi le-am futut de fapt. Să mai dăm un like zic, și să facem #revoluție!


One response to “Cum am renunțat să fiu hipster.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.