Dupa cum va spuneam am fost la Deva. Dar la un moment dat am simtit ca trebuie sa plec mai departe.. sa fiu iar pe drum, asa ca m-am dus in gara si uitandu-ma la panoul cu plecari am observat un tren spre iasi. Asa ca dupa vreo 9 ore in Deva, am plecat mai departe odata cu lasarea serii spre Iasi, in celalalt capat al tarii. Pe langa faptul ca a fost unul dintre cele mai proaste trenuri cu care am circulat si am crezut ca o sa mor de frig, a fost o plimbare ciudata, prin noaptea lunga, traversant o mare parte a tarii, in cele 12 ore ale calatoriei.

Am avut ceva timp sa ma gandesc si am realizat ca imi place mult mai mult senzatia de a ma duce undeva, decat de a ma alfa undeva. Pur si simplu imi place sa calatoresc, sa merg.. sa merg mai departe, sa nu ma opresc decat atat cat sa vad tot ce e de vazut si sa apreciez, dar sa nu ma plictisesc. Sa raman doar cu acel gust dulceag de inceput fara sa incep sa ii simt amaraciunea timpului. Pentru ca, pana la urma, nu e totul mult mai interesant la inceput?.. De ce sa consumam tot si sa ramanem doar cu gustul ciudat care e adus de disparitia misterului.. Prefer sa “gust” cate putin din fiecare oras acum, si sa iau urmatorul tren spre un alt oras.. pana cand voi gasi orasul meu “perfect”, asta in cazul in care nu l-am gasit deja. Atunci voi ramane acolo. Voi da rucsacul jos de pe umeri si voi stii ca nu il voi mai pune la loc, pentru ca nu voi mai pleca de acolo niciodata.

I missed that penalty everyday for 4 years.. What matters, is that I believed ..