M-am nascut intr-un oras tanar. Mult prea tanar pentru a avea suficiente povesti sau suficienta personalitate proprie. Ce e drept nu am simtit acest lucru decat tarziu, atunci cand am descoperit un oras cu personalitate.

De abia atunci am inteles de ce sunt atat de importante acele traditii “de rahat” de a-ti lasa inele, cercei, ceasuri, sau orice alte obiecte personale din generatie in generatie.. de abia atunci am inteles ca asta iti da un punct de reper o origine pentru a-ti putea crea propriile coordonate in functie de ea.

Este normal ca oamenii care nu au un oras cu o istorie/cultura dezvoltata in spate sa isi caute originea o perioada indelungata a vietii.. sa se simta stresati si sa fie intr-o continua framantare.. deoarece daca originea nu-i fixa.. si sistemul va fi relativ la ce simte fiecare ca e originea lui.. si asa, din origine in origine, obtinem un univers de sisteme de coordonate dar nu stim exact care este/a fost al nostru, decat dupa ani si ani cand ne gandim cu regret inapoi, ca intr-un anumit moment te-ai simtit cel mai “acasa”..

Extrapoland putin, cred ca din cauza asta romanii sunt asa de “inapoiati” comparand cu multe alte natiuni europene.. deoarece in timp ce ei isi construiau personalitatea prin batalii si razboaie, prin castele si cetati, noi, in mare parte, eram cotropiti.. nu e neaparat vina noastra.. asa s-a intamplat sa fie.

Hai sa ne descoperim punctele de origine, daca nu le avem deja.. instinctul nu minte