Partea a II-a: LHD-ul

LHD, sau Large Hadron Collider, cum îi spun unii, este acel lucru care ar fi trebuit să ne omoare acum vreo lună jumătate. Da, vă aduceţi aminte, gaura neagră, blah blah.. Bun.

Well, nu numai că nu ne-a omorât dar, încă mai trăim. Dar nu e bine să vă bucuraţi. Nu ne-a omorât, pentru că s-a stricat. Aşadar, mai aveţi timp până prin martie, aprilie, când îl redeschid. Aşadar, dacă vreţi să vizitaţi Egiptul, sau să înjuraţi pe cineva în faţă, mai aveţi câteva luni să faceţi asta.

Ah, da.. să nu uit. Pentru cei mai puţin apţi de minte, dacă vă faceţi un buncăr în subsol, vedeţi voi? nu prea o să scăpaţi, pentru că gaura asta neagră nu e ca un fel de bombă atomică, ci vă caută şi în beci. Şi e atât de curioasă că nici pe lună nu scăpaţi, să ştiţi.

Ce e drept, gândindu-mă la români, noi am fi cel mai apt popor să rezistăm găurii negre. Am văzut suficiente până acum, ce mai contează una?

Dar, revenind, LHD-ul a fost doar un exemplu care să demonstreze cum se transferă prostia şi isteria în masă. Un fel de mass message, dacă doriţi. Pentru că vedeţi voi, dacă eu aş fi fost acel ziarist care a scris prima dacă în acel “libertatea de UK”, prostia asta cu gaura neagră şi aş fi crezut cu adevărat în ea, eu nu aş mai fi scris niciun articol, nu mai era timp de articol, plecam să vizitez Sibiul locuri unde nu am mai fost.

Iar dacă eram în locul celor care credeam că se va întâmpla asta, nu mai mă duceam nici la serviciu, pentru că, până la urmă, ce sens mai are?

Dar nicio problemă, revenim la aceste întrebări în primăvară, când vom muri cu toţii, îngrămădiţi în gaura neagră.

(scuze de mass, l-am primit şi eu)