O mare parte a presei vestice nu a înţeles nimic din ceea ce se întâmplă în Moldova, însă i-a placut mult de ideea de “Moldavia’s Twitter revolution”.

Twitterul poate vinde mai bine un produs, poate promova o idee sau te poate ajuta să stabileşti o întâlnire, dar adevărul este ca Twitterul nu va schimba niciodată niciun guvern şi asta pentru simplul motiv ca este un serviciu virtual. Da, poate instiga oamenii, îi poate ţine conectaţi la evenimente şi poate înlesni comunicarea, dar nu îi va putea convinge pe cei de la televiziunea de stat din Moldova să nu mai dea documentare despre veveriţe în timp ce oamenii îşi cer libertatea în stadă şi sunt arestaţi şi bătuţi chiar acolo.  Nu îl va putea convinge pe Voronin să respecte libertăţile oamenilor şi nu va renumăra voturile de la alegeri.

Adevărul este că, ceea ce s-a întâmplat în Chişinău şi în celelalte oraşe din Moldova, precum şi manifestaţiile de solidaritate din România, nu au nimic de-a face cu Twitterul. #pman, nu este un trend, este strigătul de disperare al Românilor de peste Prut, şi urletul de neputinţă al celor de aici. Şi spun Români, pentru că dacă ar fi să observăm ceva din ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile, ar trebui să fie faptul că o bună parte a cetăţenilor din Republica Moldova rezonează la sentimentul unionist.

Nu am absolut niciun dubiu că, indiferent de rezultatul acestor manifestaţii din Chişinău, România şi Republica Moldova se vor “revedea” peste maxim 70 de ani. Este ca dragostea dintre doi foşti amanţi care, chiar dacă nu mai sunt împreună, încă se simt atraşi unul de celălalt, iar din când în când îşi mai trimit cate-un mesaj pe la ore târzii din noapte. Cu siguranţă, când situaţia va fi prielnică, unul dintre ei va suna la uşa celuilalt. Este o legătură prea puternică şi absolut evidentă.

Am prieteni din Republica Moldova, care locuiesc în România. Pentru nicio secundă nu i-am considerat străini. Avem aceleaşi cuvinte, suntem aceiaşi oameni, avem aceeaşi ţară. Indiferent că ne spune Români sau Moldoveni, suntem aceiaşi. Trăim şi gândim la fel, visăm şi cântăm la fel, bem şi fumăm la fel.

Aşa cum spuneam şi acum un an, dacă am mai avea o şansă de unire, cu siguranţă nu am irosi-o.

Ceea ce se întâmplă în Piaţa Marii Adunări Naţionale nu are nicio legătura cu Twitterul… are legătură cu dorinţele oamenilor, cu dorinţele Românilor de a fi împreună. Nu există revoluţii twitter, există doar oameni care schimbă lumea.