În ultimul timp, am tot avut întrebări despre fericire. Ce şi cum este, cum îţi dai seama dacă este, sau chiar dacă există cu adevărat. Am descoperit că nimeni nu are o idee clară despre ce este, dar absolut toţi au o părere proprie a ceea ce este, ceea ce mă duce cu gândul că fericirea este şi ea relativă.
Şi totuşi, am încercat să dau o definiţie fericirii ce se poate aplica in majoritatea cazurilor şi înţelege de către toţi.
Fericirea este un sentiment ce apare atunci când diferenţa între felul în care te simţi într-un anumit moment şi momentul imediat anterior este foarte mare şi este pozitivă.
Dacă vreţi, imaginaţi-vă, ca un grafic, care are pe orizontală fiecare moment(secunde, minute, ore, cum vreţi să-l segmentaţi), iar pe verticala intensitate felului in care te simţi.
De aceea, nu contează cu adevărat nivelul “general” la care eşti, dar contează nivelul la care eşti cu două secunde (să zicem) înainte să ţi se întâmple ceva.. Astfel, Patriciu nu ar sări în sus de bucurie dacă va câştiga maine la loto, faţă de un om “normal”, sau un om care lucrează de câţiva zeci de ani, nu va mai aprecia aşa de mult ziua de salariu ca unul care tocmai s-a angajat pentru prima oară.
Fericirea “nu ţine cont” de ce ţi se întâmplă, ci doar de ce ţi s-a întâmplat înainte.
One response to “Fericirea nu ţine cont”
mi-a placut foarte mult explicatia ta si e chiar singura care poate sa-ti ofere un soi de ghid pe scurt cu titlul “cum iti dai seama ca esti fericit”.
felicirea e clar relativa. si apropo de explicatia, cel mai trist e cand iti dai seama peste mult timp ca undeva, in trecut, erai fericit. e tot pe baza de comparatie, doar ca fiind atat de tarziu, practic nu te mai ajuta cu mare lucru ca ai fost fericit. fericirea are cel mai mult farmec cand “in direct”.